Elena Hărătău

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Vizitarea gratuită a instituțiilor culturale de interes național și regional, o șansă uriașă de evoluție pentru elevii din mediul rural*”.

Învățământul din zonele rurale este într-o continuă involuție, pe fondul îmbătrânirii constante a populației, al scăderii natalității, al exodului populației spre centrele urbane, al abandonului școlar, al sărăciei și al absenței activităților în care să fie angrenați elevii după orele de curs.

În opinia mea, ca deputat și cadru didactic, lipsa de perspective a elevilor de la țară este profund îngrijorătoare în perioada actuală. Practic, acești copii, aflați oricum în situații de risc de vulnerabilitate, atât în ceea ce privește abandonul școlar, mai ales cei proveniți din familii cu posibilități materiale reduse, cât și al evoluției lor educaționale după terminarea ciclului gimnazial, sunt privați realmente de situații și evenimente care să-i ajute să le lărgească orizonturile și să le ofere șanse de evoluție.

În raport cu elevii de la orașe, copiii din mediul rural nu au, în cvasimajoritatea cazurilor, nicio variantă de progres și dezvoltare, din punctul de vedere atât al învățării, cât și al socializării. În multe dintre ipostaze cred că instituțiile responsabile ale statului trebuie să se declare foarte mulțumite în cazurile fericite în care elevii de la țară nu abandonează școala și reușesc să termine clasele aferente învățământului obligatoriu.

Dacă ne raportăm la alte elemente indispensabile obținerii unor performanțe de nivel obișnuit, mediu, al acestor copii, situația devine extrem de dificilă și problematică. Spre exemplu, elevii din zonele rurale nu au cum să participe la meditațiile indispensabile abordării cu succes a unor examene de admitere la liceu sau pentru bacalaureat, deoarece nu au posibilitatea de a ajunge în cele mai apropiate orașe