Vasile Popeangă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează: „Reforma practicilor împământenite sau Parandărătu’ ține pe loc bugetu’ lu’ Boc”.

De departe cel mai tare concept din România este cel de reformă. Isteria a devenit și mai mare când oameni de culoare portocalie la gândire și faptă încearcă să ne demonstreze că reforma este egal cu practica împământenită, adică ar putea spune portocaliii că merge ca reformist un învățământ subfinanțat, atât timp cât se practică meditațiile, sau, de ce nu, reformează sănătatea prin subfinanțare, pentru că doar n-o să moară omu’ ca să nu dea un ban la medic sau la farmacie pentru seringi, ace, brice și ce-o mai fi trebuind! S-a văzut că reforma a ajuns până într-acolo încât numeri voturi în funcție de câte ai nevoie! Și, ca să coboare dictatura din pod, ca o formă împământenită este că și regulamentele Camerei Deputaților se pot modifica după pofta portocalie reformatoare, reformă care, cu alte cuvinte, este doar o mască pentru impunerea poftelor personale și ale intereselor de grup ale celor aflați la putere.

Ca o ultimă aducere-aminte a unei practici împământenite este practica parandărătului, taman când începe dezbaterea bugetului statului! Dar, pentru a înțelege fiecare muritor ce înseamnă parandărătu’, trebuie spus că acest cuvânt este compus din „para”, care înseamnă „ban”, și „îndărăt”, care arată că se întoarce la cel care l-a dat. Niciunde în limba română nu s-au lipit așa de bine cele două cuvinte! Originea cuvântului datează de la fanarioți și este o contragere a formulării „parale-ndărăt”. Ca un făcut, așa cum mai aminteam și altă dată, cartierul Fanar a fost pe undeva prin zona Modrogan, taman pe unde au portocaliii acum sediul central. Și ca să fie treaba treabă, trebuie spus că parandărătul este un instrument de lichidități al capitalismului sălbatic, iar cei care lucrează cu parandărătul sunt în special persoanele care fac afaceri cu statul, numindu-se totodată parandălău.

De fapt, pe înțelegerea noastră, în Parlamentul României, parandărătul este suma care se-ntoarce la cel care aprobă o tranzacție în favoarea cuiva, adică aprobarea bugetului lui Boc cu parandărătul pe loc! Aș dori să nu cumva să credeți că e vorba de vreun comision, pentru că acesta este o chestiune civilizată, de cele mai multe ori la vedere, pe când parandărătu’ este musai ascuns și nu se trece-n acte... Adică este o afacere cu statul unde nu riscă nimeni, câștigă doar cine trebuie și numai statul pierde. Sau, cum ar spune Anton Pann: de Ia lume adunate și-napoi la lume date!

Sau, într-o altă exemplificare: ridicarea de mână în Parlament duce implicit la favorizarea unor ciocoi de la consiliile județene, ceea ce are drept consecință extragerea parandărătului.

Acum, că tot se cam încheie ceea ce era de reformat prin țară, nu ne mai rămâne decât să demonstrăm că ultima reformă justificată este schimbarea conducătorilor portocalii, după practica împământenită sau, de ce nu, după obiceiul pământului...