Elena Hărătău

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de azi se intitulează „Reforma învățământului – de la tradițional la modern”.

Învățământul românesc a trecut prin mari transformări în ultimii 30 de ani. Unele dintre acestea au fost benefice, altele mai puțin benefice; nu le voi aminti aici*. Toți cei implicați în sistem știu ce schimbări au fost de-a lungul timpului.

Circulă de mult o vorbă care spune că fiecare ministru al învățământului începe câte o reformă. Numai că, în 32 de ani, am avut 24 de miniștri. Deci, în medie, la fiecare un an și ceva învățământul românesc suferă o nouă reformă. Ca om care a stat o viață la catedră, am simțit direct impactul fiecăreia dintre cele 24 de reforme.

Ministerul Educației a decis recent să schimbe fundamental structura anului școlar, începând cu toamna

aceasta. Pe scurt, va fi un an la fel de lung, dar care începe mai devreme și se termină mai târziu, semestrele se transformă în cinci module cu cinci vacanțe, „Școala altfel” și „Săptămâna verde” se vor desfășura atunci când decid conducerile școlilor.

Cele mai importante modificări sunt însă renunțarea la teze și înlocuirea acestora cu o evaluare sumativă la începutul și la finalul anului școlar, cu o corectare standardizată, făcută de alți profesori decât cel de la clasă.

În calitate de cadru didactic, sunt convinsă că aceasta este una dintre reformele bune1