Steluța-Gustica Cătăniciu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea se intitulează „Siguranța copiilor trebuie să fie prioritatea noastră”.

Abuzurile și agresiunile sexuale împotriva minorilor reprezintă una dintre cele mai profunde și dureroase răni pe care societatea noastră le poate suferi. Aceste acte de violență nu doar că distrug inocența și copilăria victimelor, ci lasă cicatrici adânci, atât fizice, cât și emoționale, care pot dura o viață întreagă. Este datoria noastră, ca societate, să protejăm cei mai vulnerabili membri ai noștri și să asigurăm un mediu sigur pentru dezvoltarea și creșterea lor.

Infractorii care comit aceste abuzuri exploatează încrederea și vulnerabilitatea copiilor*, adesea ascunzându-se în spatele măștilor de autoritate sau afecțiune. Aceste agresiuni nu se limitează la un anumit mediu social sau economic; ele trec granițele geografice, culturale și socioeconomice, afectând familii din toate straturile societății, din toate țările.

Impactul abuzurilor sexuale asupra minorilor este devastator și multidimensional. Pe plan fizic, victimele pot suferi răni, boli transmisibile sexual și, în cazuri extreme, consecințe pe termen lung care afectează sănătatea reproducerii. Emoțional și psihologic, efectele sunt adesea mai greu de vindecat, incluzând depresia, anxietatea, tulburarea de stres posttraumatic, dificultăți în stabilirea relațiilor sănătoase și o imagine de sine deteriorată. Multe dintre aceste victime ajung să sufere în tăcere, temându-se de stigmatizare sau neîncredere din partea celor din jur.

Prevenirea acestor abuzuri necesită o acțiune colectivă și angajament la toate nivelurile societății.*