Emilian Valentin Frâncu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică din această dimineață am intitulat-o „Guvernul Boc sfidează democrația”.

Mai rămăsese oare în România vreo categorie socială nesfidată de Guvernul actual?

Cu toții, medici, profesori, polițiști, pensionari și chiar cei care lucrează în mediul privat, am asistat la ani de batjocură, ipocrizie și ignoranță. Am suportat cu toții nu numai reduceri salariale, disponibilizări și creșteri de taxe, dar și demagogie, populism și aroganță.

Ba nu! Nu numai că am suportat, ci ne-am resemnat aproape instant cu deciziile luate.

În condițiile în care alte popoare, pe care le admirăm ca civilizate, au ieșit în mod violent în stradă să protesteze împotriva unor măsuri mai puțin severe, aș zice că românii s-au dovedit mai mult decât înțelegători.

Totuși, prin decizia sa de a plafona veniturile cadrelor didactice, Guvernul, practic, sfidează instanțele judecătorești și neagă un drept mai mult decât legitim.

Chiar în urmă cu câteva luni, lăudam un grup de cadre didactice din Vâlcea – județ pe care sunt mândru că îl reprezint – pentru reușita de a câștiga în instanță drepturile salariale promise.

În acest moment, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ menționează 7.000 de hotărâri judecătorești irevocabile pentru reîncadrare potrivit Legii nr. 221/2008 și peste 50.000 de procese pe rol.

Sunt curios cum se numește regimul politic în care nu mai contează decât ramura Executivului și ce Guvern este acela care ignoră, de fapt, sfidează 7.000 de hotărâri judecătorești irevocabile.

Guvernul dorește să ne convingă că nu-și permite creșterile salariale promise, că nu sunt bani, că practicile judiciare sunt neuniforme și că Executivul trebuie să intervină și să ne scoată din acest haos.

Țin deci să precizez că singurele măsuri concrete luate pentru redresarea economiei în ultimii ani au fost de a scoate mai mulți bani din buzunarele oamenilor și de a se împrumuta pentru ca sistemul să funcționeze la fel ca până acum, doar că pe bani mai puțini și cu mai puțini angajați.

Eroul acestei povești este – ca întotdeauna – poporul român, care urcă pe Golgota cu Guvernul în spinare, biciuit de datorii pe care nu ar fi trebuit să le aibă.

Vreau să reamintesc membrilor Cabinetului că povestea nu se încheie prin răstignire, ci prin înviere, și că poporul român se va elibera mai devreme sau mai târziu de povara care îl apasă și nu va accepta întoarcerea spre un regim care sfidează și oamenii, și legile.

Vă mulțumesc.