Mihai Niță

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi are titlul „Semnal de alarmă cu prilejul Zilei mondiale pentru reducerea dezastrelor naturale”.

Potrivit unei rezoluții din 22 decembrie 1989 și celei din 21 ianuarie 2002, adoptate de Adunarea Generală a ONU, s-a stabilit ca a doua zi de miercuri din luna octombrie să fie desemnată Ziua internațională pentru reducerea riscului dezastrelor naturale, ca mijloc de promovare a unor măsuri și acțiuni destinate reducerii efectelor dezastrelor naturale, dar și prevenirii acestora.

De curând, o nouă manifestare telurică ne-a amintit de cutremurul dezastruos din 1977. Pământul s-a zguduit atunci timp de 56 de secunde, curmând peste 1.500 de vieți și

distrugând 35.000 de clădiri în toată țara. În București circa 10.000 de oameni au fost îngropați sub dărâmături.

Suntem pregătiți azi pentru atenuarea efectelor unui nou seism major? Seismologii nu exclud producerea unui nou cutremur de magnitudine catastrofală într-o perioadă nepredictibilă. În România nu s-a întreprins mai nimic pentru prevenirea unor dezastre similare, în afară de a se fi marcat cu vestita bulină roșie clădirile aflate în pericol iminent și care, probabil, se vor prăbuși primele. Dar nu numai clădirile trebuie asigurate împotriva riscului seismic, ci și mijloacele de intervenție în asemenea cazuri.

Statisticile consemnează faptul că în intervalul unui singur an s-au produs în lume peste 300 de catastrofe naturale, soldate cu 236.000 de morți. Peste 200 de milioane de oameni au fost direct afectați. Un raport al ONU arată că România se află printre statele care prezintă un risc foarte ridicat de producere a unor dezastre naturale, acestea prezentând o tendință de creștere, atât după intensitate, cât și după frecvența lor. Între pericolele care ne pândesc permanent se află și schimbările climei, ce intensifică frecvența fenomenelor și proceselor periculoase, precum secetele, aversele de ploaie, inundațiile sau înghețurile. Sunt fenomene care pun în pericol asigurarea cantităților de hrană necesare populației, devenind o problemă de siguranță națională. Aviz guvernanților, care ignoră lipsa sistemelor de irigații și subvenționarea agriculturii! Este necesară verificarea permanentă a securității barajelor, a construcțiilor și instalațiilor, a potențialilor factori de poluare masivă. Trebuie decolmatate și igienizate cursurile de apă, este nevoie de diguri noi și de reabilitarea celor existente. Trebuie stopată devastarea pădurilor.

În data de 21 decembrie 2009, ONU a lansat campania „Spitale sigure”. În caz de dezastru, cea mai critică infrastructură vizează spitalele. După câte semnalează presa, deși ne aflăm în timp de pace, iar natura nu ne este deosebit de ostilă, însăși starea spitalelor este dezastruoasă. Dotarea materială este precară, spațiile și personalul insuficiente, medicamentele pe sponci, iar bacteriile periculoase abundă, inclusiv la terapia intensivă. Cum va arăta un scenariu realist în care numărul pacienților s-ar multiplica de câteva ori?