Domnule Emilian Valentin Frâncu

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Denigrarea Parlamentului – strategie politică”.

## Stimați colegi,

În ultimele luni, am asistat la un spectacol grotesc și absurd, care s-a desfășurat pe arena politică românească. De la votarea unor legi importante prin fraudă și prin acuze de furt, moțiuni deturnate și legi adoptate „din greșeală”, Parlamentul României a avut parte de toate. Ar fi totuși, cred, o mare greșeală să considerăm că totul este la voia întâmplării. Ar fi o prea mare coincidență ca puterea să dea chix taman acum, când popularitatea partidului de guvernământ a atins minime istorice. Pare mult prea suspect că parlamentarii puterii au început să comită asemenea regretabile „erori de procedură legislativă”, tocmai când Președintele României și Guvernul, în frunte cu prim-ministrul, se aflau sub asaltul continuu din partea presei, al societății civile și, mai ales, al alegătorilor.

Părerea mea, și nu cred că sunt singurul, este că la mijloc se află o strategie de spălare a imaginii, de inventare a unui nou personaj negativ, pe care opinia publică să-l devoreze.

Prin acțiunile lor, parlamentarii PDL nu au realizat decât un singur lucru: au dat oportunitate președintelui de a fi în ipostaza salvatorului. Din degringolada la care s-a ajuns în această instituție, cândva respectată, singurul care a avut de câștigat a fost președintele statului, care a pozat în singurul om lucid și rațional care a mai rămas la conducere.

Aceasta, stimați colegi, este o deformare gravă a realității. A fost nevoie ca noi, parlamentarii aleși ai acestei țări, să fim puși într-o lumină proastă, să părem ori incompetenți, ori neputincioși, pentru ca, apoi, președintele, acest cavaler cu sabie de lemn, să apară ca unică speranță.

Actuala guvernare ori nu vrea, ori nu poate să facă ceva bun pentru români, dar cel mai probabil nu poate, pentru că, dacă ar fi putut, ar fi avut tot interesul să facă acest lucru până acum. În schimb, în loc să se pună serios pe treabă, cei de la putere au dat vina pe fosta guvernare, pe moguli, pe presă, pe opoziție, pe FMI, pe oricine spunea altfel decât ei.

Unde mai sunt discursurile despre moguli și presă, acum când se vede în toată țara ce înțelege PDL prin vot în Parlament și prin procedură legislativă?

S-a demonstrat că totuși presa nu se înșela când acuza Guvernul de incompetență. Rezultatul? Dacă nu putem da vina pe presă, hai să dăm vina pe Parlament sau, de ce nu?, pe factorii din afara României. Cum altfel putea președintele să justifice decizia de a nu promulga legile votate, chipurile, „din greșeală”, decât spunând: „eu vreau, dar nu mă lasă FMI-ul”.

Asemenea trucuri nu pot funcționa la nesfârșit. Poporul, alegătorii, cetățenii – pe scurt, românii – au înțeles de mult ce înseamnă guvernarea „supt Traian Voievod Băsescu” și acoliții săi.