Florin Piper-Savu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică se intitulează „Ai carte, ai parte!”.

Inegalitatea de șanse la educație este una dintre provocările fundamentale ale sistemului de învățământ românesc.

Mai mult de 30% din copiii din România trăiesc în sărăcie. Un milion de copii din mediul rural se află într-un moment critic, iar rata abandonului școlar este în creștere. În România multe familii nu își permit costul școlii, iar în sate copiii sunt trimiși la muncă, pentru a susține familia.

Efectele acestor probleme din societate se regăsesc în sistemul educațional din România, sistem caracterizat de un decalaj evident între elevii care merg la școală în mediul rural și cei care merg la școală în mediul urban. Pandemia a adâncit și mai mult diferența de nivel dintre urban și rural.

Cele mai evidente diferențe sunt relevate de rezultatele evaluării naționale de la finalul clasei a VIII-a. În anul 2021 peste 37% dintre elevii din mediul rural au luat medii sub 5, iar cel puțin 16.500 dintre elevii de clasa a VIII-a n-au ajuns nici măcar să se înscrie la examen.

Inegalitatea de șanse la educație reprezintă una dintre principalele cauze pentru problemele sistemului de educație din România, dintre care cea mai îngrijorătoare este creșterea ratei abandonului școlar.

15,6% dintre elevii români au renunțat la școală în 2020, primul an al pandemiei, când cursurile s-au desfășurat în mare parte online, iar România, în special în mediul rural, nu era pregătită pentru asta. În mediul rural au abandonat

școala 26% dintre elevi, abandonul școlar după clasa a VIII-a în mediul rural este de aproape 30%, față de media de 9% în Uniunea Europeană. Din această perspectivă, România se situează pe ultimele locuri din Europa.

Contactul cu școala oferă nu doar educație, ci și, mai ales, repere și modele educaționale pozitive, iar lipsa activităților de natură școlară sau extrașcolară lasă teren liber altor activități, care nu sunt întotdeauna dintre cele mai sănătoase pentru un copil sau un tânăr.

Prin urmare, facilitarea accesului la educație trebuie să devină pentru România prioritatea zero1