Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Discuția e mai serioasă decât, printre zâmbete, am putea s-o gândim. Pentru că, aici, istoria spune într-un fel anume: acest concept, cel al egalității în drepturi, care a generat acel principiu al nediscriminării consacrat în documente ale Națiunilor Unite, ulterior în instrumente juridice regionale, este un concept foarte serios și el e reflectat și în Constituția României.

Există o afirmație foarte clară, inclusiv în jurisprudența Curții Europene, care spune: trebuie să existe o egalitate de tratament între persoane aflate în situații similare, aflate pe picior de egalitate. Dar poate să fie un tratament diferit aplicabil persoanelor aflate în aceeași situație și presupunem că bărbatul și femeia sunt... sau, constituțional, sunt considerați pe picior de egalitate. Poate exista un tratament diferit, dacă există o justificare obiectivă. Or, din acest punct de vedere, las la latitudinea fiecăruia să facă evaluarea dacă poziția, profilul, rolul și privilegiile bărbatului în societate sunt pe picior de egalitate cu atributele acordate femeii în societate.

Eu personal, dincolo poate de dezbaterea asta sau intervenția mea un pic mai sofisticată, aș fi văzut, eventual, mai oportună o zi a tatălui. „La Fête des Pères” există în Franța și există explicații pentru acest lucru legat și de obligațiile pe care tatăl le are, dar și de drepturile pe care trebuie să le aibă, obligații și drepturi în societate, de o manieră egală cu obligațiile și drepturile mamei.

Așa că, până la urmă, va fi la latitudinea fiecăruia. Personal aș fi văzut această variantă ultimă, nu neapărat o Zi a bărbatului în societatea românească...