Emil Marius Pașcan

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinși colegi,

Am văzut argumentul fundamental care privește o prezumție de vinovăție, respectiv potențialele excese ale transportatorilor privind tarifarea acestui transport al elevilor. Este, pur și simplu, cinic, ironic, sfidător – cum vreți dumneavoastră –, câtă vreme pe ordinea noastră de zi a unei ședințe anterioare cu mare generozitate sunt incluși în lista celor care sunt plătiți de la bugetul de stat cei care fac parte din personalul neclerical al unităților de cult.

Măi oameni buni..., adică care este, de fapt, prioritatea? Interesul electoral, cine aduce mai multe voturi la alegerile viitoare? Mi se pare strigător la cer. Deci nu poți să plătești personalul neclerical câtă vreme nu pui preț pe educație și pe transportul elevilor, pentru că cei din zonele rurale, știți foarte bine, au venituri exclusiv din agricultură. Pentru ei, și deplasarea, și costurile de transport din zona rurală către unitatea de învățământ sunt, uneori, insuportabile.

De aceea, câtă vreme avem instituții care veghează la cum se efectuează acest transport, consiliile județene licitează traseele. Nu uitați, stimații cetățeni, au o pârghie de control implicit la nivelul costurilor de transport! De asemenea, avem Autoritatea Rutieră Română care licențiază. De asemenea, o pârghie de control. Avem ANAF-ul. Și noi invocăm ca temei excesele privind tarifarea transportului?! Haideți să nu fim atât de ipocriți! Vă mulțumesc.