Sebastian Grapă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință, Distinși colegi,

Vă solicit câteva secunde de atenție, pentru că, săptămâna trecută, de la acest microfon, încheiam o foarte scurtă pledoarie întrebând reprezentantul uneia dintre puterile din această țară, și anume executivă, dacă doresc să fie parteneri cu cea legislativă, pe care o reprezentăm. Și îmi aduc aminte că i-am și strâns mâna distinsului reprezentant al Guvernului, mă rog, mai precis al Ministerului Muncii.

M-am uitat cu foarte mare atenție peste acest proiect legislativ și vreau să vă spun câteva chestiuni, câteva considerente care să justifice intervenția mea de astăzi.

Acest proiect legislativ face parte din politicile publice în domeniul protecției sociale, iar prin politică publică se înțelege o serie de măsuri care se pot realiza prin două chestiuni totalmente distincte: una dintre ele este atingerea scopului și a doua – resursele.

Cu certitudine acest proiect legislativ nu este tocmai bine întocmit, motiv pentru care să se ceară abolirea sau înlocuirea Legii nr. 448/2006, dar argumentele pe care Guvernul le aduce împotriva acestor chestiuni sunt de-a dreptul... Și nu le pot califica, pentru că nu vreau să jignesc pe nimeni.

Dau citire însă, spicuind din acest material, la două lucruri. Guvernul spune în felul următor: „O lege specială pentru copiii cu dizabilități ar conduce la o abordare segregară... segregată, neintegrată a drepturilor copilului și a drepturilor persoanelor cu dizabilități.” Și vă întreb pe dumneavoastră: dar programele care se îndreaptă către naționalitățile conlocuitoare, către minorități, ce fel de abordare produc? Să povestești despre faptul că o lege pentru un copil cu dizabilități produce o abordare segregată mi se pare o ofensă pe care o aduci acelei categorii sociale.

Ajungem la capitolul asigurări sociale, pentru că acest material pe care-l avem în față este extrem de elaborat, deși nu este compatibil cu ceea ce se dorește, Guvernul spune în felul următor: „Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați, sunt obligatorii și funcționează pe baza principiului solidarității și universalității, atât în colectarea și utilizarea fondurilor, cât și a dreptului de alegere liberă de către asigurați a furnizorilor de servicii – atenție, dreptul de alegere liberă a furnizorilor de servicii – medicale, medicamente și dispozitive medicale a casei de asigurări de sănătate.”

Distinșii mei colegi,

Păi, vă spun acum că unul din motivele pentru care sistemul de sănătate funcționează prost sau deficitar este tocmai că legea în vigoare nu-mi permite mie, ca asigurat, să-mi aleg furnizorul de servicii, fapt pentru care nu există un feedback direct asupra serviciului prestat.

Mai mult decât atât, casa de asigurări de sănătate acordă suma de 3.000 de lei fix pentru un produs ortopedic, acordă suma de 1.500 de lei fix pentru un produs auditiv. Și întreb distinșii reprezentanți ai Guvernului care au întocmit acest material: cum pot să-mi aleg eu furnizorul de servicii atâta timp cât există un cuantum fix al sumei...