Sebastian Grapă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinșii mei colegi,

Vă supun din nou câteva minute de atenție pentru o chestiune care este, zic eu, extrem de importantă și care, cu ajutorul nostru, poate să rezolve o problemă de discriminare acută care există în momentul de față în cadrul persoanelor cu handicap.

Despre ce este vorba? Acest proiect de lege are ca obiect posibilitatea ca persoanele cu handicap grav sau accentuat să beneficieze de scutirea de la plata taxei asupra tuturor autoturismelor, motocicletelor cu ataș și mototriciclurilor, chiar dacă acestea nu au fost adaptate handicapului.

În speță, despre ce este vorba? În actul normativ existent, acum în vigoare, există o sintagmă la un anumit articol, și anume „autoturism adaptat”.

Eu vreau să vă dau o speță cu care m-am confruntat în perioada care a trecut și asupra căreia să decidem împreună.

România, ca parte a Alianței Nord-Atlantice, are niște angajamente internaționale. În urma, de pildă, patrulării unui detașament din cadrul „Scorpionilor deșertului” în Afganistan, acel autoturism, acel mijloc de transport calcă pe o mină, iar în urma accidentului doi soldați sunt răniți în felul următor: unul dintre ei își pierde două picioare și o mână, iar celălalt doar două picioare. Se întorc acasă și vor să reintre în societate. Și avem următoarea speță: pentru cel care și-a pierdut doar cele două picioare, actualul text de lege ne permite să-i dăm voie să-și adapteze autoturismul și să nu plătească impozit pe el, iar pentru cel care și-a pierdut și o mână, handicap asupra căruia nu există modalitate de adaptare, actualmente, nu avem posibilitatea să-i dăm scutire de la plata impozitului pe autoturism.

Ce facem în situația de față? De ce este vinovat unul, față de celălalt, că și-a pierdut în plus un membru și nu există modalitate de adaptare?

Ceea ce vă cer eu acum, distinșii mei colegi, este să scoatem din textul de lege sintagma „autoturism adaptat” și fiecare persoană cu handicap grav sau mediu să aibă posibilitatea, o dată la cinci ani de zile, să-și înmatriculeze un autoturism pentru care să nu plătească impozit la primărie.

Bineînțeles, Guvernul, în mărinimia lui, a dat aviz negativ și aș vrea să citez din raportul Guvernului către comisie și către mine.

Guvernul dă aviz negativ, dar spune așa: „Menționăm că impactul negativ nu poate fi cuantificat, întrucât nu există raportări statistice care să permită evaluarea acestuia.”

Și, atunci, vin și mă întreb retoric: dacă Guvernul, care dă aviz negativ, spune că nu poate să comensureze impactul negativ, de unde știe că acest impact este negativ?

Doi la mână. În momentul de față... Și discutam la momentul respectiv în Comisia pentru muncă cu distinsul ministru Pop acum, care, la rândul lui, s-a confruntat cu următoarea situație: locurile unde se poate adapta acest autoturism sunt, cu precădere, în capitală. Or, dacă există o persoană cu dizabilitate locomotoare care vrea, într-adevăr, să uzeze de acest avantaj, trebuie să se deplaseze de la Baia Mare la București tocmai pentru a putea să beneficieze de această scutire.