Silvia Monica Dinică

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Astăzi aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre știrile false. Toată lumea vorbește din ce în ce mai mult despre acest subiect și cred că putem fi de acord cu toții că acest fenomen ia proporții tot mai îngrijorătoare, devenind o amenințare la adresa democrației. Fabricarea deliberată a informațiilor cu intenția de a înșela este un pericol.

Uniunea Europeană a luat atitudine. La nivelul Uniunii s-a constituit deja un grup de 39 de experți, care propune adoptarea unui cod de principii la care să adere platformele on-line și rețelele de socializare. Suntem reprezentați și noi cu expertiză în acest grup.

Românii sunt cei mai mari consumatori de știri false din Europa de Est, ne arată studiul din 2016 realizat de către GLOBSEC. Suntem campioni europeni la crezut știri false și fabulații afișate de site-urile fantomă. Mai mult de un sfert dintre români consideră site-urile de propagandă și dezinformare ca fiind surse relevante de informare. Gândiți-vă ce înseamnă unul din patru români. Înseamnă milioane la nivel național. Fenomenul este cu atât mai periculos cu cât persoanele expuse la știri false răspândesc informațiile în jurul familiei, prietenilor sau cunoscuților.

Iunie 2017: „Românii din străinătate sunt distruși. Nu mai poți să treci granița fără viză, care este obligatorie.” Este unul dintre exemplele care a creat haos, pentru că transmitea faptul că românii nu mai pot trece granița dacă nu dețin pașaport.

Același lucru se întâmplă și în cazul televiziunilor, ale căror informații sunt consumate cu mare interes. Pericolul, în acest caz, constă în faptul că are loc o uniformizare și o aplatizare a opiniilor și personalităților. După o perioadă lungă de privit la televizor, telespectatorul are tendința de a prelua ideile transmise, de a și le întipări în minte și de a le aplica, deși sunt false.

Consiliul Național al Audiovizualului ar putea stopa sau măcar reduce acest fenomen, dar fie n-o face, fie nu se vede, iar televiziunile comerciale nu sunt nici măcar atenționate, cu atât mai puțin sancționate, atunci când difuzează un astfel de conținut.

Putem colabora și cu alți actori care sunt deja familiarizați cu acest subiect și care pot lua atitudine. EU DisinfoLab, de exemplu, este o organizație ce unește experți europeni de top, cu scopul de a introduce procese tehnologice inovatoare și de a lupta împotriva dezinformării.

Consider că cea mai importantă soluție este educația. Se obține pe termen lung, dar avantajul este că produce și efecte pe termen lung. Nu trebuie să uităm că un om educat se informează, filtrează, are gândire critică și, astfel, devine greu de păcălit. Un site de știri dubios nu conține detalii despre autor, nu citează surse credibile și nu oferă informații ce pot fi verificate ușor din alte surse.

Dumneavoastră știți cum să identificați și să vă feriți de o știre falsă? Verificați sursa și informați-vă despre site și proprietarul acestuia. Citiți știrea în întregime, titlurile pot fi capcane. Verificați data publicării informației, verificați dacă mai există și alte surse care susțin informația și, dacă puteți, întrebați un expert.