Viorel Ștefan

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor,

Iată, ne aflăm, la interval de două săptămâni, în situația de a ne pronunța pe un proiect de lege de ratificare a unei scrisori de intenție a Guvernului României și Băncii Naționale pe relația cu instituțiile financiare internaționale.

Sesizez că înregistrăm un progres. Dacă acum două săptămâni ne aflam în fața unei situații inedite, aceea de ratificare prin ordonanță, de această dată, Guvernul vine, într-adevăr, cu un proiect de lege. Dar rămâne deschisă întrebarea: cui folosește? Pentru că, iată, efectele angajamentului Guvernului României s-au produs mult

înainte ca noi să avem posibilitatea să ratificăm aceste angajamente prin aprobarea acestui proiect de lege.

De aceea, știu eu, ar trebui, cred eu, să ne consolăm doar cu o analiză, o luare la cunoștință _ex post_ , în legătură cu ce s-a angajat Guvernul, dar cred că este foarte interesant să constatăm astăzi care sunt și rezultatele acestui angajament, pentru că această scrisoare de intenție vizează niște angajamente pe un orizont de timp care a expirat la 31 decembrie 2010.

Ea, știm cu toții, s-a mai discutat public la acea vreme, vizează angajamente privind reducerea cu cel puțin 15 mii de salariați în sectorul public până la sfârșitul anului, vizează restricționarea cheltuielilor bugetare și eliminarea celui de-al 13-lea salariu și a primei de vacanță, obiectiv realizat și acesta; înghețarea în continuare a pensiilor, obiectiv realizat; eliminarea subvențiilor la încălzire și revizuirea sistemului de asistență socială, un proces în derulare; asigurarea unor investiții mai mari cofinanțate din fonduri europene, care să susțină creșterea economică, un obiectiv în legătură cu care nu s-a făcut nimic, dar nici nu vedem perspective de a se întâmpla ceva în următoarea perioadă, și alte angajamente care vizează, în principal, sistemul bancar și politica monetară, unde, din fericire pentru societatea românească, lucrurile merg oarecum pe linia normalității și acolo se încearcă o contracarare a derapajelor pe care le regăsim în politicile fiscal-bugetare.

Dar este foarte interesant și cred că este un moment potrivit astăzi să vorbim despre rezultatele care s-au obținut ca urmare a aplicării și atingerii acestor obiective la care s-a angajat Guvernul României la jumătatea anului trecut.

## Ce constatăm astăzi?

Constatăm că, în doi ani de acord cu Fondul Monetar Internațional, România nu a reușit să iasă din recesiune. România, Grecia și Irlanda mai sunt și azi în recesiune. Eu vorbesc serios, nu ca cei care ne anunțau ieșirea pe 1 aprilie. Eu chiar vorbesc serios acum.

În trimestrul IV 2010, economia a crescut cu 0,1% față de trimestrul III, dar a scăzut cu 0,5% față de trimestrul IV 2009. În termeni absoluți, suntem încă în recesiune, e clar. Doar două țări europene mai raportează scădere economică: Grecia, minus 6,6%, și România, minus 0,5%. Majoritatea țărilor sunt în al doilea, al treilea sau chiar al patrulea trimestru de creștere. România a încheiat opt trimestre de scădere în termeni actuali, cea mai lungă recesiune din întreaga Uniune Europeană, cu excepția Letoniei, nouă trimestre. Grecia este abia în al șaptelea trimestru de scădere, iar majoritatea țărilor au stat pe minus doar patrucinci trimestre.