Florin Claudiu Roman

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi, Eu vreau să ridic o problemă de echitate.

Și de multe ori oamenii spun despre noi că atunci când facem legi pentru unii suntem mumă, pentru alții suntem ciumă.

În situația de față eu fac o paralelă cu persoanele cu handicap, care, conform legii, beneficiază de indemnizație și facilități, ceea ce este un lucru absolut normal.

Dar vedem cazuri, prezentate în mass-media, de persoane care sunt diagnosticate cu handicap grav, sunt beneficiare de certificat și merg bine-mersi la muncă sau unele ajung în locuri în care chiar iau decizii extrem, extrem de importante. Deși cine știe ce înseamnă handicap grav îți cam spune că n-ai voie nici să te deplasezi, nici să mergi la muncă, nici să desfășori alte activități.

În momentul în care autoritățile locale intervin sau ar dori să intervină, pentru că aceste comisii sunt, de regulă, la consiliile județene, există un „Dumnezeu” – parafa medicului, peste care nu te bagi.

Și așa am ajuns să avem, din păcate, și în mod fictiv foarte multe persoane. De ce? Exact acea bătaie pe a fi beneficiar de scutire pe impozit – pe teren, pe casă, pe venit, pe tot ceea ce înseamnă business.

Dacă e să fim corecți, cred că ar trebui să corectăm acolo. Să ne uităm de ce avem zeci de astfel de cazuri de persoane care nu suferă de acel diagnostic cu care au fost încadrate – pentru că, repet, își desfășoară activitatea absolut normal – și să vedem, să găsim o soluție pentru acești oameni care, din păcate, mulți dintre ei, nu mai au timp de așteptat. Vă mulțumesc.