Vasile Cătălin Drăgușanu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică este intitulată „Febra aurului”.

La 15 ani de la începerea explorărilor aurifere în Roșia Montană, astăzi ne aflăm într-o nouă fază a acestui proiect, și anume demararea exploatării.

Guvernul a aprobat proiectul de lege ale cărui principale măsuri sunt:

– participația indirectă a statului român urmează să ajungă la 25%;

– redevența minieră aplicabilă proiectului minier va crește de la 4% la 6%.

La Roșia Montană se face minerit de peste 2.000 de ani. Au exploatat resursele existente toți strămoșii noștri și este normal să o facem și noi, mai ales într-o perioadă economică nu tocmai fericită.

Înțeleg rațiunile economice, dar nu înțeleg determinarea de a ieși în pierdere când ești proprietarul celui mai mare zăcământ de aur din Europa! Adică statul român nu este nici măcar partener egal cu firma canadiană? De ce nu putem negocia o situație _win-win_ ? De ce nu 50%–50%, noi cu aurul, ei cu tehnologia, dacă tot dorim să punem în aplicare acest proiect?

Din măsurile proiectului de lege aprobat de Guvern reiese ceva de genul: dați-ne resursele voastre și vă lăsăm să munciți pentru noi!

Proiectul constă în deschiderea celei mai mari exploatări aurifere la suprafață din Europa prin cianurare și va cuprinde patru cariere deschise și o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului și argintului, precum și un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață de circa 400 de hectare.

De altfel, din punct de vedere tehnologic, nici nu putem vorbi de un proiect minier, ci, mai degrabă, asistăm la un proiect industrial – apropiat industriei materialelor de construcții –, întrucât operația de extragere a minereului aurifer nu se face prin metode clasice de către mineri, ci direct, la suprafață, prin dislocarea muntelui, urmată de transportul și concasarea minereului aurifer și separarea aurului prin cianurare în recipiente speciale.

Prin acceptarea unui astfel de parteneriat, România nu face altceva decât să-și arate neputința de a-și gestiona propriile resurse și de a deveni independentă cu adevărat. România ar putea pune la punct un program de tehnologizare și de exploatare pe cont propriu a acestor resurse. Ce-i drept, necesită un pic de timp și fonduri. De asemenea, s-ar putea apela la metodele tradiționale de minerit, asta asigurând locuri de muncă pentru o perioadă mai mare de timp, iar efectele dăunătoare ar fi mai mici, dar cred că cineva se grăbește, de aceea se apelează la metode rapide: decopertare și cianurare.

În această situație trebuie să ne asumăm responsabilitățile care rezultă din exploatarea metalelor nobile prin această metodă și mă refer aici la execuția, exploatarea, închiderea și monitorizarea imensului iaz de decantare care va rezulta în urma proiectului industrial Roșia Montană. La baza acestei afirmații se află starea celor peste 32 de iazuri de decantare asociate exploatărilor miniere aflate în județele Maramureș, Harghita, Suceava, BistrițaNăsăud, Brașov, necorespunzător întreținute din lipsa alocării de fonduri.