Florian Dorel Bodog

Mulțumesc. Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Acceptarea imigranților, o soluție sau o problemă pentru România?”.

Stimați colegi,

În declarația politică de astăzi aș dori să abordez un subiect pe cât de controversat, pe atât de actual: migrația dinspre și înspre România și corelarea acestui fenomen cu scăderea demografică ce afectează țara noastră în ultimele două decenii.

Un studiu recent al Eurostat arată că majoritatea covârșitoare a statelor Uniunii Europene înregistrează un declin demografic sever, până în anul 2050 populația totală de pe continent urmând să scadă de la 511 milioane la 471 de milioane de locuitori. În ceea ce privește România, prognozele sunt la fel de pesimiste, țara noastră urmând să piardă aproximativ 3 milioane de locuitori în următorii 30 de ani.

Același studiu relevă faptul că o bună parte din problemele legate de declinul demografic la nivel european, implicit național, ar putea fi rezolvate prin atragerea unui număr cât mai mare de imigranți din întreaga lume. Aceștia ar putea asigura forța de muncă necesară pentru economiile europene și ar putea stopa trendul negativ al natalității înregistrat în mai toate statele Uniunii Europene.

Există însă și un impediment important în fața implementării rapide a acestei soluții. Acesta constă în corelarea acceptării și integrării unui număr mare de imigranți cu nevoia de securitate și siguranță a cetățenilor europeni.

Din păcate, la ora actuală nu există o strategie demografică și de securitate coordonată a Uniunii Europene care să vizeze aceste aspecte, iar, în absența unei astfel de abordări strategice comune, măsura integrării grupurilor de imigranți va fi foarte greu de implementat. Ba, mai mult, criza refugiaților din 2015–2016 a relevat fisuri adânci între modul de gândire al mai multor state europene și direcția generală impusă de Bruxelles, principalele zone gri fiind cele legate de conservarea culturilor naționale, respectiv potențialele riscuri la adresa securității statelor.

Raportat la România, nu ne putem gândi la o astfel de eventuală soluție fără a lua în considerare și alte abordări cel puțin la fel de importante, dacă nu chiar mai importante.

În primul și în primul rând, înainte de orice, consider că România trebuie să-și concentreze eforturile pe stoparea emigrării propriilor cetățeni. Este bine cunoscut faptul că țara noastră a ajuns să aibă cea mai mare diasporă din Uniunea Europeană, peste 3,4 milioane de români luând deja decizia de a pleca din țară în vederea găsirii unui loc de muncă și a unui cămin într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene. Din punctul meu de vedere, înainte de a ne gândi la acceptarea imigranților, repatrierea românilor plecați în străinătate trebuie să fie prioritară și ar trebui să stea la baza unei strategii demografice și economice sănătoase de dezvoltare națională.