Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·9 martie 2016
other
Florian Dorel Bodog
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,
În primul rând, vă rog să-mi permiteți să adresez și eu tuturor femeilor din univers „La mulți ani!”.
Stimați colegi,
Suntem aproape la o lună de zile de la începutul crizei bebelușilor diagnosticați cu sindromul hemolitic-uremic din județul Argeș, iar autoritățile statului român încă nu au identificat cu exactitate proveniența bacteriei care a omorât trei bebeluși și a îmbolnăvit zeci de copii.
Ce am remarcat cu toții până acum? În primul rând, am remarcat bâlbâielile autorităților, care, în loc să lămurească situația, au reușit să creeze și mai multă confuzie și panică; miniștri tehnocrați care nu reușesc să comunice eficient sau care acționează total neprofesionist; miniștri care se grăbesc să arunce vina în curtea unei firme de lactate, ca mai apoi să recunoască că produsele respective nu au nicio legătură cu îmbolnăvirea copiilor; manageri de instituții locale care nu vor să-și asume responsabilitatea și care încearcă să-i scoată pe alții țapi ispășitori.
Săptămâna trecută, tot de aici, de la tribuna Senatului, îmi exprimam speranța că toți cei implicați în gestionarea acestui caz au înțeles că oamenii vor certitudini, și nu justificări sau fugă de responsabilitate și că vor acționa pe cale de consecință. În lumina ultimelor evoluții și declarații, constat că am sperat degeaba.
Cazul bebelușilor din Argeș devine unul emblematic pentru funcționarea defectuoasă a sistemului nostru de sănătate, de fapt, a întregului nostru sistem administrativ. Devine un caz reprezentativ pentru incapacitatea acestuia de a face față situațiilor de criză. Din păcate, este un caz prost gestionat de către niște funcționari și care erodează grav temelia încrederii de care se bucură spitalele și cadrele medicale din România.
Aș vrea să închei pe un ton optimist, însă, din păcate, atunci când autoritățile statului nu sunt în stare să ofere niște răspunsuri simple la o problemă atât de gravă, nu prea mai este loc de optimism. Înseamnă că românii, pe bună dreptate, trebuie să se îndoiască de capacitatea autorităților și a Guvernului de a lua decizii și de a gestiona problemele cu care ei se confruntă.
Vă mulțumesc pentru atenția acordată.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.