Nicolae-Miroslav Petrețchi

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

În fiecare an, la data de 21 februarie celebrăm Ziua internațională a limbii materne, ocazie cu care auzim alocuțiuni în care este subliniată importanța promovării multiculturalității, a diversității lingvistice și a valorilor universale.

Însă tocmai acum trebuie să ne punem o serie de întrebări: oare este suficient să ne rezumăm la alocuțiuni privind importanța acestei zile? Sau trebuie să reflectăm și asupra modului în care reușim să conservăm și să promovăm patrimoniul mondial material și imaterial?

Recent, UNESCO a atras atenția asupra faptului că jumătate din limbile vorbite pe mapamond sunt pe cale de dispariție, inițiind o serie de proiecte pentru prevenirea sau încetinirea pierderii limbilor, inclusiv prin promovarea educației și în limbile minoritare*, subliniind faptul că limba maternă este cel mai puternic element de conservare și dezvoltare a patrimoniului mondial material și imaterial.

Conștientizând aceste aspecte, în cadrul dezbaterilor organizate la Bruxelles ori Strasbourg, în plenul Adunării, în ședințele comisiilor parlamentare, precum și în cele ale grupurilor politice, este utilizată și limba maternă.

Mai mult, în fiecare an, un număr tot mai mare de state își adaptează politicile naționale în vederea promovării limbilor materne, precum și în vederea încurajării diversității și a educației multilingvistice, construind, în același timp, o solidaritate bazată pe înțelegere, toleranță și dialog.

Fără doar și poate, România reprezintă cel mai elocvent exemplu de bune practici când vine vorba despre promovarea identității etnice, lingvistice și culturale a persoanelor aparținând minorităților naționale