Alexandru Cordoș

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Fiind la dezbateri generale, permiteți-mi să fac câteva considerații de ordin general, și anume: Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe 2011, în opinia noastră, nu a fost fundamentată conform legilor în vigoare la acea dată, ci pe legile care urmau a fi dezbătute și, eventual, adoptate.

O primă concluzie este aceea că ori nu este realist acest buget, ori este ilegal, pentru că nu are la bază un cadru legislativ existent. Aici vorbim de Legea salarizării unitare, Legea sistemului unic de pensii, Legea privind indemnizațiile de concediu pentru îngrijirea copilului, Legea nr. 416.

De altfel, Consiliul Fiscal atrage atenția asupra acestui fapt, menționând la pagina 7: „Cheltuielile cu asistența socială sunt revizuite în scădere, pe baza unor propuneri legislative neclarificate încă.”

Bugetul asigurărilor sociale de stat nu ține cont de realitățile românești, precum și de faptul că România cheltuiește cu mult sub media Uniunii Europene pentru asistență socială.

Recent, Academia Română, prin Institutul de Cercetare a Calității Vieții, releva faptul că anul 2010 indică o deteriorare a valorii calității vieții la mulți indicatori, cu revenire la nivelul anului 1990, anul cel mai critic din perioada de tranziție.

Practic, anul 2010 este anul în care, pentru prima dată după 1990, românilor le scad toate veniturile nete câștigate până în prezent.

Conform acestui studiu, cele mai mari temeri ale cetățenilor României sunt: 1. frica pierderii locului de muncă; creșterea prețurilor și, implicit, scăderea puterii de cumpărare; creșterea impozitelor și a taxelor.

Al doilea element: afirmația Președintelui României conform căreia statul nu este responsabil pentru toți cetățenii săi, afirmație pe cât de incorectă și anticonstituțională, pe atât de jignitoare și disprețuitoare față de populația României.

Art. 47 alin. (1) din Constituția României prevede: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.”

Din păcate, în statul condus de PDL, în ultimii ani, au explodat inegalitățile de tot felul, polarizarea socială s-a accentuat și tot mai mulți oameni coboară sub limita sărăciei. Pensionarii sunt umiliți, tratați ca asistați sociali, angajații sunt presați să muncească pe mai puțini bani și mai puține drepturi, șomerii, tot mai mulți, cărora li se impun condiții tot mai grele pentru a primi un ajutor tot mai mic.

Tinerele familii sunt forțate să-și regândească planurile de viitor dacă vor un copil, iar ca să fie tabloul complet, creditorii sunt împinși să se lupte singuri cu băncile, deși statul ar trebui să le asigure un suport. ## Distinși colegi,

Acesta nu este un stat social. Nu este nici măcar stat. Este o formă de sclavie modernă, în care un grup restrâns încearcă să distrugă ideea de stat pentru a controla România.