Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doar câteva lucruri pe scurt, fără a mai detalia ceea ce în mod corect a fost prezentat de președinta comisiei noastre de afaceri europene și de doamna senator care m-a precedat.

Un singur lucru aș vrea să subliniez. Conținutul documentului pe care-l propunem, spun eu, este corect echilibrat, însă cu preocupare am văzut anumite evoluții în ultimii ani; e adevărat, pe fundalul acestei presiuni foarte mari la care Europa trebuie să facă față, presiunea migraționistă _lato sensu._ Există însă o tentație din partea unei Europe care s-a constatat a fi și egoistă, atunci când interesele îi cer, și lipsită de respect față de niște lucruri care sunt importante la nivelul dreptului internațional și la care și Uniunea Europeană, prin statele membre, s-a angajat. Există o tentație și din rațiuni, din considerente de natură politică internă, în special în statele vest-europene, care, pe scurt, înseamnă transformarea – și e un proces foarte interesant –, transformarea conceptului de refugiat, ceea ce necesită protecție prin instrumentele de drept internațional umanitar, acea persoană sau familie care fuge dintr-o zonă de conflict sângeros pentru a-și salva viața; ca să simplific, transformarea refugiatului în imigrant sau migrant ilegal. Care sunt consecințele? Nu doar discursul public politic, care generează voturi în anumite situații, ci și transformarea în instrumente juridice obligatorii la nivel european, deci și pentru statele membre, transformarea în migrant ilegal înseamnă scoaterea refugiatului, nu a celui care vine în scop terorist, să spunem, ci transformarea refugiatului, care are dreptul la ocrotire umanitară cât timp este o zonă de conflict și nu se poate întoarce în țara lui, transformarea și deplasarea lui în centre de detenție. Pentru că migranții ilegali sunt plasați în centre de detenție, cu o procedură care este mult mai scrupuloasă și care înseamnă adesea refularea înapoi în zona de conflict, acolo unde viața acelui refugiat este pusă în pericol.

E o tendință asupra căreia trebuie să fim și noi atenți, mai ales că normele de drept internațional umanitar – Convenția de la Geneva și tot sistemul de convenții din 1949 încoace – înseamnă necesitatea de a ocroti ființa umană, și nu de a o împinge la loc, pentru că te deranjează pe tine, Europă vest-europeană, foarte confortabilă în egoismul său.

Deci documentul pe care îl propunem, spun eu, este corect, este echilibrat și ține cont și de comentariile pe care le-am făcut.

Mulțumesc foarte mult.