Laura Iuliana Scântei

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnule ministru al justiției,

Doamnelor și domnilor colegi senatori,

Nu voi relua cele punctate anterior de colegii din cadrul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal cu privire la conținutul raportului GRECO. Vă rog să-mi permiteți considerații asupra concluziilor, prin prisma efectelor care pot fi generate pentru România.

Datorită solidarității politice și acțiunilor conjuncte dintre coaliția majoritară parlamentară și Guvern, prima, în calitate de inițiatoare a pachetului de legi privind sistemul judiciar, și al doilea, în calitate de susținător, uneori, tacit, alteori, cu puncte de vedere direct exprimate, prin reprezentantul Ministerului Justiției prezent în cadrul Comisiei speciale a Parlamentului însărcinate cu elaborarea pachetului de legi ale justiției, România, stimați colegi, a înregistrat o premieră negativă, cu un puternic impact european asupra credibilității sale.

Este pentru prima dată când GRECO, în urma declanșării, în temeiul art. 34 din regulamentul său de procedură, a așa-numitei „proceduri _ad hoc_ în circumstanțe excepționale”, a constat că România, un membru al Consiliului Europei, în cazul adoptării legilor justiției în forma criticată – adoptate în regim de urgență, fără respectarea regulamentelor parlamentare, fără realizarea unei evaluări de impact cu privire la implicațiile instituționale, legale, de resurse umane și financiare ale acestui proces legislativ –, riscă „să încalce grav standarde anticorupție care au făcut obiectul rundelor anterioare de evaluare GRECO”.

Întregul pachet de legi, chiar și după controlul de neconstituționalitate, prezintă, în opinia GRECO: „Un potențial de a afecta capacitatea justiției penale de a combate corupția și alte infracțiuni care implică înalți funcționari.”

Domnule ministru,

Un subiect din cadrul conținutului acestui raport are în vedere, cu titlu de potențial de a afecta capacitatea justiției penale, reglementarea privind înființarea noii secții speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Prin plasarea acestei secții alături de DNA și DIICOT, practic, coaliția majoritară din România a așezat România pe un loc unic în Europa. În loc să promoveze legi prin care să consolideze încrederea cetățenilor în actul de justiție, să consolideze independența judecătorului și să eliminăm definitiv amestecul politicului din activitatea procurorilor, coaliția, susținută și de Ministerul Justiției, prin poziția exprimată în comisia specială și, văd, astăzi reiterată, ca o opinie, de domnul ministru, a așezat întregul corp profesional al magistraților din România în rândul marilor corupți, al marilor implicați în infracțiuni de criminalitate organizată și acte de terorism, o carte de vizită unică în Europa, dar de nedorit. Da, domnule ministru, vă confirm și eu, am citit Decizia Curții Constituționale nr. 33/2018, prin care forul constituțional a confirmat că Parlamentul deține competență constituțională de a legifera în domeniul organizării sistemului judiciar, prin urmare poate înființa orice structură nouă de parchet. Dar tot Curtea Constituțională a menționat, în considerentele aceleiași decizii, că dreptul de opțiune al Parlamentului cu privire la înființarea acestei secții specializate pe domeniul de competență personală trebuie să fie exercitat în funcție de necesitatea prevenirii și combaterii anumitor fenomene infracționale. Or, nu putem vorbi în România, azi, de un fenomen infracțional în rândul judecătorilor și al procurorilor români care să fi justificat o astfel de opțiune legislativă, întrucât statistica anului 2017 evidențiază un număr de doar 6 magistrați – 3 judecători și 3 procurori – care au fost condamnați definitiv pentru fapte de corupție sau asimilate acestora.