Ioan Stan

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

A mai trecut un an, deloc ușor, în care, deși ne-am străduit, cel puțin noi, trăitori pe tărâmuri fălticenene, n-am reușit să trăim mai bine, ba chiar nici măcar la fel de „bine” ca în 2008 n-am mai reușit s-o ducem.

Ne-au ajutat „întru această ispravă”, cum se spunea într-o vreme sadoveniană pe ulițele Fălticeniului, „chibzuirea cu înțelepciune a banului public virat la bugetul statului, împărțirea dreaptă a aceluiași ban public având ca unic principiu conducător nevoia comunităților locale, neimplicarea politicului în administrație” și mă opresc pentru că nu mai am ghilimele și mă tem să nu cumva să fiu greșit înțeles. Nu de alta, dar n-aș vrea să-mi privez localitatea de suflet și de domiciliu, Fălticeniul, și de ce brumă de parale s-or mai strecura printre degetele celor de la putere cu destinație spre malul Șomuzului.

Așa că mai bine mai vorbesc o dată și încă o dată și ori de câte ori va fi nevoie ca să mă fac auzit despre mult doritul, promisul și așteptatul spital municipal din Fălticeni.

Și am să vă mai spun o dată că ceea ce s-a aprobat, și chiar edificat parțial sub guvernare PSD până în anul 1997, nu a devenit nici până azi ceea ce trebuia să fie. Ba, mai mult, proiectul inițial a suferit mai multe transformări, plătite desigur sub numele de noi proiecte de fezabilitate din puținii bani ce s-au mai strecurat printre degetele potentaților responsabili, transformări ce au condus la reconsiderarea destinațiilor sanitare ale spațiilor și la apariția unor locuințe denumite inițial „de serviciu” și, la terminarea edificării lor, vom mai vedea cum se vor mai chema.

Am să vă spun din nou că, drept urmare și a insistențelor noastre, în anul 2008, adică după ceva ani de când construcția începută se ruina, spre disperarea celor aflați în situația de a avea nevoie de îngrijiri spitalicești, într-o vizită mult mediatizată pe plan local, ministrul de atunci al sănătății promitea și chiar aloca prin buget 40 de miliarde lei vechi pentru investiția fălticeneană, bani din care la Fălticeni n-a mai ajuns niciun leuț, din splendidul motiv, invocat încă la începutul acestui cuvânt, că primarul de atunci și de acum al Fălticeniului a sărit din barca galben-albastră în cea portocalie, ceea ce ministrul sănătății de atunci n-a putut înghiți.

Am mai avut parte și în 2009 de promisiuni pentru, deocamdată, iluzoriul nostru spital, vreo 10 miliarde de lei vechi, pentru cea de a doua jumătate a anului, cu mențiunea infailibilă „dacă vor exista resurse”, ceea ce n-au existat. „Sfânta criză” a rezolvat și asta ca multe alte neputințe ale celor ce trebuiau, conform promisiunilor electorale, să ne facă să trăim bine!

## Doamnelor și domnilor colegi,

Cu riscul de a deveni obositor, precizez că vorbesc despre un așezământ sanitar menit să rezolve problemele de sănătate a peste 170.000 de oameni din Fălticeni și din zona arondată.