Vasile Popeangă

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba!”.

Lăsat din brațe de către Traian Băsescu, Partidul Democrat Liberal a început să se afle în postura unei corăbii care ia apă și este părăsit din ce în ce de mai mulți care, deși mai au un pic de influență, nu mai au și ciolanele de ros care i-au făcut celebri și bogați.

Ultimul personaj notoriu ce a luat-o la trap săltat din PDL, părăsindu-l pe Vasile Blaga, este faimoasa Elena Udrea, care a luat poteca spre partidul prezidențial, pe urmele altor PDL-iști recunoscuți amatori de ciolan și de trai pe bani publici. Cât PDL-ul a putut împărți ministere, bani, putere, a fost bun: i se jura credință veșnică și dragoste nețărmurită. Când a înțărcat bălaia, meseriașii portocalii au început să fugă ca potârnichile în alte direcții, de unde așteaptă din nou

niște ciolane și alte poziții sociale care să-i aducă iarăși în postura de căpușe racordate la sacul bugetului de stat.

Momentan, partidul favorit al refugiaților din PDL este cel derivat din Mișcarea Populară, foarte avid de a-și face un grup de parlamentari care să demonstreze forța noii facțiuni politice.

Tot ceea ce demonstrează însă în prezent nu este deloc de laudă! Și nu numai atât, dar fac un bine de neînchipuit PDL-ului: scăpând de personajele toxice, acesta devine un partid frecventabil, care începe să aibă șanse pe eșichierul politic!

Este ușor de închipuit că un personaj precum Elena Udrea, prin notorietatea sa negativă dobândită, indiferent la ce formațiune politică s-ar duce nu poate decât să fie urmărită de atitudinea corespunzătoare a electoratului. Un PDL fără fosta ministru al dezvoltării sărăciei nu poate fi decât mai curat, mai bine văzut de alegători. Un partid prezidențial care a primit-o pe Elena Udrea cu brațele deschise nu poate fi decât „beneficiarul” opiniilor negative ale alegătorilor, sătui de imaginea acestui personaj. Încă nu se dorește a se pricepe că Elena Udrea este un produs politic expirat, care a devenit chiar toxic pentru cei din apropierea sa. Căci nu poți să te comporți într-un anumit mod ani de zile, nu poți să îți faci preș din principii și din politică și să fii iubită de popor! Poți să îți închipui cât dorești că ești o Evita Peron a României, dar ultimele alegeri și sondaje au arătat că viteza căpătată pe toboganul politic este în continuă creștere, ceea ce va duce inevitabil la concluzia – după cum vor arăta și viitoarele alegeri europarlamentare – că se apropie tot mai mult momentul în care își poate lua la revedere de la politica de prim rang a țării. În acest univers, orice început are și-un sfârșit, chiar dacă asta nu convine multora.

Prin popor e o vorbă, aplicabilă mai mult la mirese, dar nu numai: „Ferice de cine-o da-o și vai de cine-o lua-o!” Elena Udrea a ajuns într-o astfel de postură nefericită, în care notorietatea-i negativă o va urmări pentru tot restul vieții, indiferent încotro o va lua. O fi memoria colectivă de scurtă durată, însă memoria individuală este necruțătoare și, pe tot restul vieții, în cabina de vot intrăm doar câte unul, și nu toți românii fug cu limba scoasă după o găleată și o sticlă de ulei în plus. Oricum, o așteptăm pe Elena Udrea în capul listei Partidului Mișcarea Populară la europarlamentare și se va vedea astfel că visul „blondei de la Cotroceni” se va împlini: partidul său va obține un rezultat cu două cifre – una înainte și una după virgulă, iar prima este egală cu zero.