Viorel Riceard Badea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Fac un apel către dumneavoastră să încercăm, măcar în al 24-lea ceas, să-i considerăm pe românii din toată lumea ca având aceleași drepturi.

În toată această perioadă, ori de câte ori s-a încercat ca acestor confrați ai noștri, care sunt cetățeni asemenea nouă, să le asigurăm posibilitatea de a se implica activ în deciziile politice, toate aceste inițiative au fost respinse.

Gândiți-vă că România se aseamănă unei societăți în care există 22 de milioane de asociați. Toți acești oameni trebuie să aibă aceleași drepturi, trebuie să se poată implica efectiv în actul de administrare a statului român și, mai ales, în actul de administrare a destinelor națiunii române.

Or, în momentul în care noi creăm tot felul de tertipuri pentru a le bloca accesul la exercitarea constituțională și normală a unui drept, este clar că noi încercăm să-i izolăm pe acești confrați ai noștri.

Haideți să lăsăm la o parte lupta politică, atunci când vorbim de identitatea națională, și să facem în așa fel încât

toți reprezentanții partidelor politice să înțeleagă că românii din afară nu sunt cetățeni second-hand. Este foarte important acest lucru și este mai cu seamă important să înțelegem, o dată pentru totdeauna, că, dacă ai plecat din motive neimputabile ție din țara ta, nu înseamnă că nu mai ești cetățean cu drepturi egale.

Votul prin corespondență există în foarte multe țări civilizate din această lume. România, în momentul acesta, este statul cu cel mai mare număr de cetățeni emigrați. Nu găsim o altă posibilitate de a-i aduce lângă noi și de a le favoriza posibilitatea de a se implica în viața politică și administrativă a statului român.

Actualmente, modalitatea de exercitare a dreptului constituțional electoral le impune, în fapt, românilor din afară foarte multe obstacole de ordin logistic.

Gândiți-vă că sunt români în afară care trebuie să călătorească cu avionul în ziua votului peste 3.000 de kilometri. Mai gândiți-vă la un lucru: volumul total al investițiilor străine în România, după 2000, nu a depășit 60 de miliarde de euro. Volumul total al banilor trimiși de românii din afară, din 2006 încoace, a depășit 80 de miliarde de euro.

Ce le dăm acestor români la schimb? Nici măcar posibilitatea de a decide? Este foarte important să nu politizăm dezbaterea asupra acestui proiect legislativ.

Vă mulțumesc tare mult.