Tudor Barbu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Este un proiect legislativ extrem de important, având în vedere nu numai instituția vizată, Ministerul Apărării Naționale, unul dintre cele mai importante ministere nu doar în România, Ministerul Apărării Naționale, nu doar important, ci și vector de imagine socială și vector de suport moral în națiunea română, și nu de ieri, de azi.

Este foarte important proiectul legislativ, pentru că el trebuie privit în context geostrategic și geopolitic. Adică, stimate doamne și domni colegi, haideți să nu abordăm acest proiect legislativ ca și cum ar fi venit în 2000 cât vreți dumneavoastră. El este venit în momentul în care șeful statului efectuează o vizită foarte importantă la Kiev. Știu că poate părea că divaghez sau că duc discuția într-o zonă neconexă. Nici pe departe, îmi asum fiecare silabă pe care o rostesc.

Suntem într-un context geopolitic și geostrategic extrem de delicat, iar cuvântul „delicat” luați-l eufemistic, suntem într-un context în care Ministerul Apărării Naționale, și așa vitregit de guvernări succesive absolut iresponsabile în ceea ce privește și înzestrarea armatei, și hrana armatei, și pregătirea armatei, și capacitatea de răspuns militar a armatei... Armata Română a făcut lucruri minunate... cu aproape nimic raportând la ce trebuia să facă, având în vedere că Armata Română este armata de graniță a NATO la estul acestei structuri militare.

Unirea... Vă spun doar atât: unificarea logisticii cu înzestrarea înseamnă unificarea sub aceeași decizie a celui care alege modelul de tanc cu care Armata Română operează în teatre de luptă – ferească Dumnezeu! – cu cel care asigură motorina și chiloții pentru armată, ceea ce este o aberație. Armata Română nu are voie să cheltuiască banul public fără control civil, doamnelor și domnilor senatori, pentru că ăsta este rostul punerii Armatei Române, ca, de altfel, a tuturor armatelor sănătoase și democratice, sub control civil. Ministrul apărării este un factor civil de control al modului în care se cheltuiește banul public.

Nu mai vorbesc de – poate am înțeles eu greșit proiectul legislativ – faptul că se dorește ca Statul Major General al Armatei Române, adică coloana vertebrală decizională a armatei și pe timp de pace, dar mai ales pe timp de război – ferească Dumnezeu și Măicuța Domnului! –, să fie substituit în ceea ce înseamnă deciziile majore de Guvern, adică de niște civili, care pot fi absolvenți _magna cum laude_ de Silvicultură, Medicină sau Îmbunătățiri Funciare. Păi, vă puteți imagina o decizie a SMG-ului de acum – a Statului Major General –, de acum preluată în urma acestei legi de către Secretariatul General al Guvernului sau de către cineva din Guvern? Mă îngrozește gândul.

Deci – și cu asta termin, că de asta se spune „deci” la final – dacă nu dorim, doamnelor și domnilor colegi, să avem o campanie – și, repet, ferească Dumnezeu, pentru că este una dintre instituțiile rămase puternice și curate în România –, dacă nu dorim să avem și o campanie de generali ai Armatei Române care să bată Calea Știrbei-Vodă la DNA, gândiți bine ce votați.