Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Eu aș vrea să semnalez reprezentantului Guvernului� și nu acum în plen... ar fi interesantă însă o reacție scrisă și pe baza unei analize. Se întâmplă un lucru la care nu suntem atenți. Există un proces, o evoluție sau mai degrabă o involuție la nivelul unor state membre ale Uniunii Europene care legiferează – deci nu e competență comunitară, e competență națională –, legiferează exact în acest domeniu, dintr-o perspectivă tot mai generoasă, acordând modalități de consum pe diferite substanțe care, în realitate, intră în domeniul de competență al Convenției Națiunilor Unite din 1961. Și apare tot mai evident o contradicție între obligațiile, angajamentele internaționale la Națiunile Unite ale unor state membre – cazul Olandei este foarte bine cunoscut și ar trebui să-l spunem mai des și mai răspicat – și modalitățile în care în interiorul Uniunii Europene, prin legislație națională, nu competență comunitară, se cam încalcă aceste competențe.

Problema este că�, vor spune unii: treaba lor, să facă ce doresc la ei. Problema este că astfel de „modele” oferite în spațiul Uniunii Europene și cu activitatea civică de rigoare a unor grupuri interesate... Valul ăsta merge tot mai mult spre alte state membre, inclusiv spre România, cu tot felul de exigențe și solicitări, da?

Aș recomanda Guvernului să se uite, prin ministerul competent, asupra acestui subiect, pentru, totuși, realizarea unei poziții naționale, inclusiv în interiorul Uniunii Europene, astfel încât să fim ceva mai riguroși cu unii care adesea ne dau lecții de moralitate, făcând ei înșiși în plan intern tot felul de lucruri care le încalcă obligațiile internaționale.

Mulțumesc.