Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Farmecul dezbaterii parlamentare decurge din faptul că, pe teme importante – și aici discutăm, realmente, o temă importantă –, poți asculta argumente pertinente de o parte și de alta și voi spune de la bun început că am ascultat cu deplină deferență argumentația comisiei competente pe fond și a domnului președinte, fără însă a împărtăși această argumentație, pentru că voi spune un lucru: nația română, care face parte din cultura europeană și are contribuția sa semnificativă... din păcate, a sa contribuție este prea puțin recunoscută, dacă este să fim onești, la nivel european. Ea este marcată de doar câteva nume.

Veți merge în Cimitirul Père Lachaise, la Paris, veți vedea mormântul lui George Enescu – George Enesco, în grafia respectivă, de pe mormântul respectiv. Veți merge în Cimitirul Montparnasse, la Paris, veți întreba pe cei care sunt acolo, o să vă spună imediat „Brancusi” – Brâncuși. Acolo are și o sculptură, un mini „Sărut” la un mormânt al unui prieten de familie.

Ce vreau să spun cu asta? Cred că este bine ca atunci când avem oameni de cultură, nu foarte mulți, care au fost recunoscuți și consacrați la nivel european, să știm să-i consacrăm și să-i marcăm legislativ, de ce nu?, chiar printr-o sărbătoare națională – unde nu sunt de acord cu acel „nelucrătoare”. De ce nelucrătoare? Dar să știm să prețuim și să punem în valoare, pentru că, vă spun cinstit, atunci când mergi la Metropolitan Art Museum și când vezi, într-o sală, piesele principale care stau în centrul expoziției respective, capul „Muzei adormite” sau „Pasărea în spațiu”, e ceva. E ceva pentru națiunea română, pentru statul român, și eu cred că trebuie să știm să apreciem acest lucru și să-l consacrăm și legislativ.

Vă mulțumesc.