Titus Corlățean

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În mod evident există o multitudine de opinii care, toate, pe fond, subliniază oportunitatea unui astfel de proiect legislativ și tot evident este că sunt și nuanțe, și contraargumente, nu e un lucru neobișnuit în dezbaterea parlamentară.

Nu vă ascund că am avut anterior mai multe discuții cu inițiatorul proiectului, cu domnul senator Ilieșiu, care mi-a povestit, mi-a spus despre intenția acestui proiect și eu însumi, la nivel individual, i-am zis că este un proiect necesar. Și spun de la bun început că voi vota acest proiect legislativ.

În egală măsură, ascultând intervențiile colegilor, eu cred, și sunt de bună-credință când spun acest lucru, eu cred că toate aceste argumente, unele de fond, altele de tehnică legislativă, este firesc să fie aduse în comisiile care dezbat proiectul respectiv, în comisia de fond și în comisiile de aviz.

Să redeschidem această dezbatere în plen, după ce s-a parcurs această procedură, mi se pare incorect din punct de vedere procedural.

Pe de altă parte, cred că este nevoie să ne pronunțăm politic asupra acestui proiect astăzi și să luăm o decizie. Dacă sunt chestiuni de remediat, sunt convins că, în procedura de la Camera Deputaților, inițiatorul poate discuta cu comisiile parlamentare, comisia respectivă, cu ceilalți specialiști, dar este momentul să dăm un semnal politic.

Acest subiect, care este un subiect foarte important pentru societatea românească, este foarte delicat, este sensibil, a lăsat urme, este un subiect care nu s-a închis. Și trebuie să recunoaștem faptul că acest subiect a fost dezbătut în spațiul public în acești 25 de ani, de multe ori cu bună-credință, de către oameni care au făcut-o cu bunăcredință. Dar nu o dată, aș spune adesea, a fost dezbătut inclusiv la cel mai înalt nivel politic, denaturând sensul subiectului, ideologizând și politizând în scopuri de politică internă.

Cred că este un moment al adevărului în care, de o manieră ceva mai largă, putere și opoziție, trebuie să ne pronunțăm asupra acestui proiect. Unul dintre colegii antevorbitori făcea referire la un exemplu din familia Domniei Sale. Cred că foarte multe familii de români au astfel de situații. Am descoperit cu mare interes, acum un an de zile, într-o filă din arhivele Securității și din arhivele Ministerului Afacerilor Interne din zona Cluj, raionul Luduș, chestiuni foarte interesante despre bunicul meu, ca element antisistem. Fiecare familie de români, în ultimă instanță, mai aproape sau mai departe, are astfel de exemple de oameni care au suferit, apropo de totalitarismul comunist.

Și închei spunând că domnul senator Ilieșiu a făcut o... a introdus o nuanță pe care o consider importantă și necesară. Condamnarea regimului fascist, nazist este sus de tot – da?– și este foarte importantă pentru tot ce s-a întâmplat, pentru Holocaust și celelalte. Nu punem pe picior de egalitate, condamnând însă, este adevărat, în mod necesar, totalitarismul comunist. Și aici nu negăm și condamnăm în ansamblu ceea ce s-a întâmplat în perioada dinainte de ’89, pentru că ar fi greșit să facem asta, dar condamnăm ceea ce chiar trebuie condamnat.