Victoria-Violeta Alexandru

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În principiu, este o idee care merită discutată.* E vorba despre stabilirea – dar ulterior s-a și reglementat acest lucru –, stabilirea de atribuții la ANOFM, să faciliteze accesul pe piața muncii și al persoanelor private de libertate, al celor care sunt în pușcărie și care să desfășoare diverse activități.

Mă rog, e o discuție în sine.

Ce vreau să remarc, cu acest prilej, este apetitul spre a îndrepta această instituție către a gestiona zona greu angajabilă*, respectiv zona de forță de muncă care are dificultăți în a-și găsi locul potrivit pentru a munci, când, de fapt și de drept – și mărturisesc că dacă aș fi rămas în post după anul de pandemie... –, această instituție are nevoie să-și redobândească credibilitatea și să țintească mai sus.

Nu este normal ca ei să i se atribuie sau tot ceea ce ea speră să facă pe acest pământ este să se ocupe de cei greu angajabili.

Sunt o groază de oameni în această țară care vor să-și schimbe locul de muncă. Sunt oameni care au o anumită pregătire și care poate ar avea nevoie de un pic de îndrumare ca să-și găsească un loc de muncă. Și vă asigur că nu este ANOFM-ul prima lor țintă când se gândesc să își găsească un loc de muncă, ceea ce vă arată că instituția nu are credibilitate la un anumit segment din piața forței de muncă, care