Emil Marius Pașcan

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Înainte de toate, o precizare, fiindcă adeseori se pune accentul greșit numelui meu. De la Páscani mi se spune Páscan sau Páșcan. Nu, e Pașcan, de la orașul Pașcani, doar că fără „i”.

Mulțumesc pentru înțelegere.

Declarația mea politică se intitulează „Să ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze România!”.

Ne aflăm în Săptămâna Mare și s-ar cuveni să vorbim cu înțelepciune, cu chibzuință și cumpătare despre biserici și culte, în general, pe cât se poate căutând partea plină a pa... harului... a harului. Rolul lor călăuzitor și de temelie spirituală a poporului, statului și națiunii române trebuie să prevaleze în orice abordare rezonabilă. Din păcate, meditației spirituale, rugăciunii, îngăduinței și căinței i-au luat locul, prin intermediul mass-mediei, răutățile și interpretările malițioase privind finalizarea clopotului comandat pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Că e prea scump, că e prea mare, că poartă în efigie, alături de Crucea patriarhală și stema Patriarhiei Române, chipul patriarhului Daniel, care și-ar face astfel un cult al personalității, printr-un selfie cu Dumnezeu.

E drept, la câtă înveninare și răutate parcurg astăzi societatea românească, la cât este de răzlețită turma de credință, morală și religie, în general, parcă nu am fi în trendul vocaliștilor de strânsură dacă nu am consimți

și la terfelirea Bisericii, ca instituție. Fiindcă, nu-i așa?, toți ne fură țărișoara și avem nevoie de mai multe spitale unde să ne oblojim rănirile, bolile vorace și perpetue, fără a ne întreba dacă aceste boli nu provin cumva și din sufletul nostru otrăvit.

Se prezintă critic faptul că s-au alocat Catedralei Mântuirii Neamului peste 50 de milioane de euro din bani publici, iar asta ar fi o necugetată risipă. Se cuvine să vedem însă care sunt, prin comparație, doar câteva dintre marile „tunuri” de care a avut parte bugetul de stat al României în ultimii ani.

Contractele dintre statul român și companiile Microsoft și EADS, care fac obiectul celui mai mare dosar de corupție instrumentat de procurorii români, trimit la prejudicii ce depășesc un miliard de euro, iar înțelegerile cu cele două companii ar fi parafate contra unor comisioane estimate la 60 de milioane de euro. Pentru „tunul” autostrăzii numite „Bechtel” România a plătit peste 1,4 miliarde euro. Pentru o altă gaură neagră, reprezentând autostrada surpată Sibiu–Orăștie, alte aproape 700 de milioane de lei. În dosarul edilului Chiliman se anchetează o mită de 670 de milioane de euro, în cel al lui Viorel Hrebenciuc prejudiciul este estimat la 300 de milioane de euro, în cazul lui Marian Vanghelie anchetatorii cercetează o pagubă adusă statului de 90 de milioane de euro, iar în cazul lui Horia Georgescu se invocă o gaură de 84 de milioane de euro în buget, prin supraevaluarea despăgubirilor. Lista poate continua cu găurile negre de miliarde de euro denumite Caritas, FNI, devalizarea Bancorex, privatizările oneroase Sidex Galați, Petromidia, retehnologizarea Porțile de Fier, vânzarea în dauna statului român a Petromului și așa mai departe.