Maria Andreea Paul

În regulă, bine.

Prima interpelare este adresată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, domnului ministru Daniel Constantin, și vizează problema Legii privind vânzarea terenurilor agricole. Domnule ministru,

De la 1 ianuarie 2014, România este obligată să permită vânzarea de terenuri în extravilan către cetățenii celorlalte state ale Uniunii Europene.

Legea privind vânzarea terenurilor agricole, care a intrat în vigoare la începutul lunii aprilie 2014, nu protejează agricultorii români. Străinii au bani mulți și terenurile arabile românești sunt ieftine. Prețurile scăzute ale terenurilor românești atrag, așadar, străinii. Terenurile agricole fertile românești ajung pe mâna străinilor pentru că avem printre cele mai scăzute prețuri din Europa, dar care sunt, totuși, prea ridicate pentru agricultorii români. Prețurile terenurilor românești se mențin de două până la opt ori sub cele din majoritatea statelor europene.

Confruntându-se cu o problemă asemănătoare, țările care au aderat la Uniunea Europeană în anul 2004 au limitat, cu argumente corecte, accesul străinilor la terenurile lor și au pus condiții juste pentru a permite accesul străinilor la cumpărarea acestor terenuri. De pildă, în Bulgaria, cetățenii Uniunii Europene pot să cumpere teren agricol doar dacă sunt producători agricoli care desfășoară activități independente și doresc să se stabilească în Bulgaria. Străinii pot achiziționa teren în Cehia și Lituania numai dacă au locuit în țară și s-au ocupat de agricultură cel puțin trei ani sau dacă sunt căsătoriți cu un cetățean din statul respectiv. Ungaria are cele mai drastice restricții: achiziția de terenuri este limitată la un singur hectar pentru străini. Suprafețele de pământ mai mari de un hectar pot fi obținute doar de cei cu calificare profesională de fermier sau silvicultor, care au fost activi în sectorul agricol din Ungaria în ultimii trei ani sau care dețin un procent de 25% din acțiunile unei ferme înregistrate în Ungaria. Este interzisă achiziționarea de teren de către firme.

Așadar, în urma celor prezentate mai sus, vă adresez următoarele întrebări:

1. Câte terenuri au fost deținute și arendate de cetățenii și de firmele străine pe teritoriul țării noastre până la 1 ianuarie 2014? Câte terenuri au fost achiziționate din ianuarie 2014 și până la intrarea în vigoare a Legii privind vânzarea terenurilor, în aprilie 2014? Care este situația terenurilor la momentul actual?

2. De ce nu a aplicat și România soluțiile luate de Bulgaria, de Cehia, de Lituania sau Ungaria, ca să dau doar câteva exemple, în privința achiziționării terenurilor de către străini?

3. Considerați că este suficient dreptul de preempțiune pe care îl au, prin lege, coproprietarii, arendașii, proprietarii vecini și statul român, în condițiile în care nu putem concura cu forța financiară a străinilor pentru cumpărarea terenurilor agricole?