Nelu Tătaru

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mă bucur să văd că tot eșichierul politic ia atitudine. Titlul declarației politice: „Colectiv. Încă o lecție grea pentru societatea noastră”.

Stimați colegi,

Încep cu o retrospectivă sumbră. În 2004 au murit 18 persoane, iar alte 13 au fost rănite în urma exploziei unui tir cu azotat de amoniu, iar vinovați au fost găsiți cei trei reprezentanți ai firmelor care au asigurat transportul și livrarea azotatului de amoniu. În 2013 a trebuit să moară un copil de trei ani ca să nu mai existe câini fără stăpân pe străzi. La începutul lui 2014, supraviețuitorii unui accident aviatic mor de frig pentru că toate structurile de securitate ale României nu sunt în stare să-i localizeze în timp ce vorbesc la telefon cu ei. La finalul lui 2014, supraviețuitorii unui alt accident aviatic mor de frig într-un lac pentru că salvatorii n-au o barcă cu motor care să și funcționeze. Tot în 2014, trei tinere și-au pierdut viața și alte patru persoane au fost rănite în urma unui incendiu care a mistuit un restaurant, un cazinou și un club din centrul municipiului Constanța. Pe 20 octombrie anul acesta polițistul de la Brigada Rutieră a Capitalei Bogdan Gigină și-a pierdut viața într-un accident de motocicletă, în timp ce se afla în fruntea unei coloane oficiale pentru vicepremierul Gabriel Oprea. Acum câteva zile, într-un club din București a izbucnit un incendiu soldat cu peste 130 de persoane rănite și 32 de persoane decedate, iar, din păcate, prognosticul pentru mulți dintre răniți este rezervat.

Acestea sunt câteva din tragediile care au lovit România în ultimii ani. Și mă refer exclusiv la acele tragedii datorate oamenilor, și nu cauzelor naturale. În fiecare dintre aceste cazuri este cineva care nu și-a respectat îndatoririle, care a închis ochii, care a abuzat de poziția sa și a luat decizii greșite, punându-i în pericol și pe alții.

După Mihăilești, ne dorim să credem că transportul substanțelor periculoase se face mult mai responsabil. Astăzi nu mai sunt câini fără stăpân pe străzi mulțumită lui Ionuț.

Schimbarea nu trebuie să coste vieți! Am învățat oare ceva din evenimentele regretabile din anii din urmă? Vom învăța ce trebuie din acesta?

Dincolo de regret, durere și revoltă, tragedia din Clubul „Colectiv” cere și luciditate. O analiză lucidă a incidentului trebuie să ofere răspunsuri, să găsească vinovații și să-i tragă la răspundere. Toți vinovații!

Doctorii, tot personalul medical, acela care a rămas în țară, a venit voluntar în spitale. Nu i-a chemat nimeni, ci pur și simplu au văzut știrile și s-au întors în spitale, fără să conteze că abia ieșiseră din gardă sau că avuseseră operații grele. Au venit și medici din străinătate, medici pensionari sau din concediu de maternitate. De câteva zile spitalul le-a devenit casă, dorm cât apucă, o oră, poate două, și apoi o iau de la capăt cu operații nesfârșite. A fost o mobilizare incredibilă și mereu ne așteptăm la acest lucru din partea medicilor noștri. Tocmai de aceea, pentru că ne punem viața în mâinile lor și așteptăm ca ei, de fiecare dată, să ne ajute, ar trebui să ne gândim de două ori când îi numim „șpăgari”. Niciunul dintre ei nu s-a gândit că tura i se terminase, că a ieșit din gardă, dacă i se vor plăti ore suplimentare, ci pur și simplu nu au putut rămâne indiferenți la suferința atâtor oameni. Și, cu toate acestea, s-a pus problema reducerii lor la statutul de funcționari publici.