Ștefan Radu Oprea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

„Oare România competitivă, mai productivă înseamnă România mai bine plătită?”

Distinse doamne,

## Distinși domni,

Guvernul tehnocrat a lansat în dezbatere publică documentul intitulat „România competitivă – un proiect pentru o creștere sustenabilă”.

Tema creșterii economice este o temă ce frământă societatea, căci toți ne dorim ca noi și, apoi, urmașii noștri să avem un nivel de trai ridicat.

Citind și analizând documentul, în calitate de socialdemocrat, încep să am rezerve. Constat că, într-o bruxeleză fără de cusur, autorii ne înfățișează obiectivul de a deveni mai productivi: sistemul de sănătate este esențial pentru o mai bună productivitate economică, educația este, de asemenea, un factor esențial în creșterea productivității, diaspora este importantă în procesul de sporire a productivității.

Ideea care îmi naște cele mai multe semne de întrebare este: „O creștere economică sănătoasă nu se poate face prin politici monetare, fiscale sau salariale care încurajează consumul, ci doar prin stimularea producției oriunde în România.” Niciunde în cuprinsul proiectului nu se vorbește despre creșteri salariale, iar faptul că documentul nu ia în considerare că o creștere a productivității poate însemna implicit și mărirea remunerației mă îngrijorează. Dar nu mă surprinde, având în vedere nefericita declarație a doamnei ministru Dragu cum că se poate munci și pe doi lei sau dacă nu ne-am aminti amplele discuții despre creșterea salariului minim pe economie și opoziția făcută de actualul Guvern tehnocrat acestui demers inițiat de PSD.

Fraza din document citată mai sus aparține școlii de gândire neoliberale – neoliberalii sunt propovăduitorii austerității, ai tăierilor salariale – și nu ține cont de cei aflați în situație precară și nicidecum de inegalitățile din societate

și, mai ales, de proasta repartiție capital-muncă. Mă întreb, bunăoară: oare ce se întâmplă cu persoanele cu dizabilități, care, în doctrina neoliberală, au un rol marginal, pentru că nu au potențial maxim de productivitate? Care este viziunea documentului cu privire la integrarea acestora pe piața muncii?

De asemenea, mă întreb unde intervine rolul statului social, pentru că în document nu sunt menționate defel politici sociale, nu se oferă garanții cu privire la securitatea socială. Or, știm prea bine că o economie nu poate fi sustenabilă fără un nivel minim de egalitate materială, iar creșterea economică trebuie pusă în serviciul cetățenilor în baza concepției de creștere calitativă, de îmbunătățire a calității vieții oamenilor.

Viziunea 2020 propusă în cadrul proiectului este una foarte generoasă. Citez: „România este țara în care vreau să trăiesc, să muncesc, să-mi cresc copiii și-n care vreau să mă întorc.” Cred că majoritatea românilor va îmbrățișa un astfel de punct de vedere.