Mihai Niță

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Obiectul declarației: „În România, legea nu este, încă, prietena celui slab”.

O droaie de politruci și analiști le vorbesc oamenilor despre statul de drept, fără să priceapă ei înșiși, îndeajuns, ce înseamnă cu adevărat statul de drept, democrația reală și obligația apărării acestor valori obținute cu mari și nedrepte sacrificii. Statului de drept îi este proprie o formă de guvernare a statului bazată pe separația puterilor și pe votul universal. Prin trăsăturile sale, statul de drept se identifică cu statul liberal-democratic. Puterea statală trebuie să fie ținută în echilibru prin intermediul unor controale reciproce, apărându-i astfel pe cetățeni împotriva eventualelor acțiuni samavolnice ale statului.

Statul de drept trebuie să funcționeze în raporturile statului cu toți cetățenii săi, inclusiv cu aceia care se află dincolo de limitele teritoriului național. Migrația este inseparabilă de drepturile omului. Numeroase comunități de români aflate dincolo de frontierele țării au fost obligate să treacă prin situații umilitoare, cu prilejul alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie 2014. Să nu uităm că mulțimea adunată în stradă la 16 noiembrie este aceeași care ne-a mandatat pe noi să ajungem în Parlament. Se pare că, după 25 de ani de la căderea comunismului, la noi, legea încă n-a ajuns să fie prietenul celui slab, așa cum spunea cineva.

Unii exponenți politici obstrucționează cu îndârjire punerea în operă a voinței majorității cetățenilor, periclitând atât statul de drept, cât și democrația, care este deseori

confundată cu anarhia. De esența democrației moderne țin respectarea drepturilor omului, pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.

Un element important al democrației este Constituția. Acest document, votat de către popor prin referendum, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii conducătorilor aflați în diferite funcții din stat. Funcțiile deținute în puterile legislativă, judiciară și executivă nu au voie să se afle în aceeași mână.

Inechitățile ce contravin normelor de drept au dus la polarizarea fără precedent a bunăstării în beneficiul unei minorități, provocând imense contraste și discriminări și au aruncat în mizerie foarte mulți oameni. Aceste derapaje, proprii vechiului sistem și tranziției de la comunism la capitalismul sălbatic, mai stăpânesc încă mentalitatea multora dintre funcționarii statului român. Când ne referim la inechități, avem în vedere toate puterile statului, chiar dacă sunt separate. Oricare dintre ele ar căpăta puteri de necontrolat va deveni un real pericol pentru democrație, pentru stabilitate, pentru securitatea țării.

Ca stat și ca oameni cu drepturi egale, trebuie să luăm atitudine fermă de fiecare dată când constatăm că respectivele drepturi se află în pericol. Orice abatere de la această datorie poate însemna, mai curând sau mai târziu, o facilitate acordată în alb pentru reeditarea nedreptăților, a despotismului ca politică de stat.