Dumitru Oprea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Prima întrebare este adresată doamnei Anca Dana Dragu, ministrul finanțelor publice.

Doamnă ministru,

În această perioadă, în sediile direcțiilor economice ale finanțelor publice locale sunt numeroase nemulțumiri și reclamații privind obligativitatea depunerii declarațiilor fiscale pentru stabilirea impozitului sau a taxelor pe clădirile rezidențiale/nerezidențiale cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice.

Declarația trebuie depusă de toți cei care au înregistrat la adresa respectivă un domiciliu fiscal, indiferent dacă desfășoară sau nu activitate economică, chiar dacă astfel de informații se regăsesc în baza de date a autorităților de profil, cum sunt ANAF și Registrul Comerțului.

În astfel de condiții, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări:

– De ce nu se utilizează baza de date cu informațiile fiscale ale agenților economici, astfel încât să nu mai fie necesară depunerea acestor declarații? Ce împiedică încadrarea clădirilor plecând de la datele existente la ANAF, care atestă desfășurarea sau nu a activităților economice?

– Care sunt impedimentele pentru care nu sunt utilizate informațiile de la Registrul Comerțului, unde sunt declarate sediile sociale și punctele de lucru ale PFA-urilor și societăților comerciale?

– În al treilea rând, dacă obligativitatea depunerii acestor documente nu poate fi eliminată, de ce declarațiile nu se transmit personalizat, pentru fiecare contribuabil fiscal, astfel încât să fie semnate și returnate în format electronic?

– Și, ultima, de ce nu se apelează la un sistem integrat pentru utilizarea informațiilor existente, pentru eficientizarea activității funcționarilor, dar și pentru eliminarea stresului și a costurilor înregistrate de contribuabili?

Vă mulțumim și solicităm răspuns în scris.

A doua întrebare este adresată domnului Andrei Butaru, președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

## Domnule președinte,

Programul „Laptele și cornul”, implementat încă din 2002, este un program cu efecte pozitive asupra beneficiarilor, cel mai important fiind asigurarea unui supliment nutritiv pentru copii, astfel încât abandonul școlar să scadă și, îndeosebi, pentru copiii ce provin din familii defavorizate.

Dar, cu trecerea timpului, rutina în derularea programului, în loc să genereze siguranță alimentară, a dus la apariția unor neglijențe majore privind calitatea produselor, de la fabricarea lor și până la ambalare și distribuție. Din ce în ce mai frecvent, zeci de elevi din zone diferite ale țării au suferit toxiinfecții alimentare, în unele cazuri ajungându-se în situații deosebit de grave. Mai mult, de câțiva ani, mai ales în mediile urbane, s-a constatat și o mare risipă, generată de neîncrederea copiilor față de aceste produse, motiv pentru care mare parte dintre ele ajung la gunoi.