Gheorghe Funar

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor senatori,

În ultimii optsprezece ani, în ceea ce priveşte domeniul salarizării şi acordării altor drepturi băneşti pentru cei care sunt plătiţi din bani publici, s-a instituit un adevărat haos, cu avantaj în cazul unora dintre beneficiari. S-a ajuns ca destul de mulţi cetăţeni să beneficieze de câştiguri lunare mult mai mari decât Preşedintele României. În timp ce Preşedintele României a ajuns la un câştig brut de circa 8.000 de lei, guvernatorul Băncii Naţionale are circa 100.000 de lei pe lună, îşi stabileşte singur câştigul. Amicul sau inamicul meu Radu Duda are 60.000 de lei pe lună, deci de vreo şapte-opt ori mai mult decât Preşedintele României.

Judecătorii au ajuns la 10.000 de lei până la 30.000 de lei pe lună. Zilele trecute s-au dat în judecată ei pe ei şi au reuşit – culmea – să câştige procesul, au mai obţinut un spor de 50% pentru risc şi condiţii neuropsihice nefavorabile în sălile de judecată. Ce înseamnă acest spor? Mai mult decât aveţi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor senatori, la fel ca şi mine, indemnizaţia pe lună. Acum cer spor de calculator. Mă mir că, încă, nu au solicitat spor pentru aerul din sălile de judecată.

Sunt lucruri anormale care se petrec în domeniul salarizării pentru cei plătiţi din bani publici. Sunt mulţi alţi conducători de regii, societăţi comerciale de subordonare naţională, judeţeană sau locală, care au câştiguri lunare, respectiv premii la sfârşitul anului, uriaşe.

Pentru a se intra în normalitate, iniţiatorii vă supun spre atenţie o propunere legislativă care vizează următoarele în esenţă: Preşedintele României are stabilit prin lege cel mai mare câştig brut pe lună, respectiv pe an, dintre toţi cetăţenii români sau străini care sunt plătiţi din bani publici.

Se interzice oricărui cetăţean român sau străin să beneficieze de bani publici, de câştiguri pe lună mai mari decât cele ale Preşedintelui României.

Vă mulţumesc.