Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Sincer, inițiativa asta legislativă este destul de interesantă. Din păcate, nu a trecut și pe la Comisia pentru politică externă, nu a fost repartizată, deci mărturisesc că nu am reușit să intru pe fondul acestui proiect legislativ, pentru că ar fi fost foarte util ca inițiatorul să fie prezent să ne lămurească în plen cu privire la anumite chestiuni.

Din punctul de vedere al conceptelor, „rapt teritorial” putem să identificăm destul de bine ce înseamnă, „conjunctura istorică” este o chestiune mult mai complicată, complexă și destul de clar nedefinită.

Dar cel puțin la prima parte a propunerii legislative, la rapt teritorial, doamna secretar de stat a făcut o referire... legea română, astfel cum a fost modificată, include deja de un număr de ani principiul _ius sangvinis_ și principiul reparator, cei care și-au pierdut cetățenia română din motive

neimputabile lor – și știm bine la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial – beneficiază de acest act reparatoriu din partea statului român. Și vorbim de criteriul cetățenie. Puteau fi etnici germani, maghiari, evrei, tot ce dorim, nu doar etnicii români, dar au avut cetățenia română, au pierdut-o în condiții neimputabile lor după cel de Al Doilea Război Mondial, și intră în categoria asupra căreia statul român se apleacă pentru a face un gest reparatoriu. Deci problema, parțial, cel puțin, este rezolvată. Însă din celelalte puncte de vedere, cu conjunctura istorică, e mai complicat.

Mai am un comentariu, pentru că doamna secretar de stat de la Ministerul de Externe făcea referire la criteriile respective. Corect, absolut formal, sunt toate corecte. Însă – și aici este o sugestie către Ministerul de Externe – sincer, începusem să ne uităm mai cu atenție, n-a mai fost timp de așa ceva. Există exemple concrete, cazul Ungariei, cazul Bulgariei, și nu doar, în care aceste criterii, care sunt general acceptate la nivel european, au fost cam puse deoparte.

Și știu foarte bine, inclusiv în dialogul bilateral cu autoritățile ungare, întotdeauna le-am spus, în ciuda evaluării Domniilor Lor la Budapesta, că legea ungară este lege diferită de cea românească și criteriul cetățeniei, cel consacrat de România, nu se regăsește în legea ungară, care este mult mai flexibilă și, de fapt, e un criteriu etnic, fără niciun fel de supărare. Deci sunt precedente în practică mai flexibile. Ne place sau nu, au încălcat sau nu standardele europene. Dacă sunt standarde comune, sunt anumite repere comune și poate că nu ar strica totuși să ne uităm și noi cu atenție la astfel de precedente. Da?

Mulțumesc.