Nicolae Daniel Popescu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege, Stimați colegi,

Astăzi voi vorbi despre situația lamentabilă în care continuă să se afle azi Poșta Română. Doamnelor și domnilor deputați,

În urmă cu aproximativ un an Guvernul României adopta o hotărâre deosebit de importantă pentru Poșta Română, și anume majorarea capitalului social al acestei companii cu suma de 170.000 mii lei. Se vorbea în termeni foarte elogioși de această acțiune a Guvernului, ea reprezentând „atât o investiție financiară majoră, cât și una de încredere (...) în capacitatea operatorului național de servicii poștale de a se reinventa pe termen mediu și lung”.

La un an de la această capitalizare, de la această investiție majoră, vin și vă întreb: unde este „această investiție majoră”, unde este „investiția de încredere” și, mai ales, unde este „capacitatea Poștei Române de a se reinventa”? A trecut totuși un an de la această „mutare istorică”, iar consecințele sunt practic inexistente.

Doamnelor și domnilor deputați,

Numai dacă ne uităm la aspectele exterioare putem vedea limpede despre ce vorbesc. Oricine intră astăzi într-un oficiu poștal își poate da seama fără mari dificultăți despre stadiul de modernizare și „reinventare” în care se află Poșta Română la momentul actual. După un an de la majorarea capitalului acestei companii din fonduri publice, oficiile poștale continuă să funcționeze în sedii vechi, degradate, nemodernizate și igrasioase. Aparatura tehnică și calculatoarele sunt practic inexistente în unele dintre acestea sau uzate fizic și depășite. Numărul mic de funcționari la ghișee face ca ritmul de lucru să fie lent, iar cozile, în multe cazuri, interminabile. Calitatea serviciilor este mereu sub așteptări, lucru confirmat și reconfirmat chiar de către angajați și majoritatea celor care apelează la aceste servicii. Tot mai mulți români apelează la serviciile oferite de operatorii privați.

Pe lângă toate acestea, gradul de satisfacție a angajaților Poștei Române este foarte scăzut, ceea ce explică plecările masive de personal din această companie.

În acest context, ce rămâne de făcut? După atâtea încercări eșuate de redresare a Poștei Române, numai în perioada de după 2012, ne aflăm astăzi în același punct de inflexiune, în același stadiu de așa-zisă „reinventare”. S-a vorbit despre privatizare, dar a fost anulată. S-a vorbit despre management privat, dar a eșuat. S-a operat în sfârșit o capitalizare din fonduri publice și nimic nu s-a schimbat. Realitatea din oficiile Poștei Române este mereu aceeași cu care ne-am obișnuit încă din perioada comunistă.

Doamnelor și domnilor deputați,

Rugămintea și solicitarea pe care o adresez, în special majorității parlamentare și Guvernului României, responsabil de această situație, este luarea unor măsuri de modernizare reală a Poștei Române, având în vedere capitalizarea operată deja în 2018.