Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege,

Stimați colegi,

Astăzi voi susține o declarație politică cu titlul „Contribuții românești la viitorul Europei”.

După cum este cunoscut, în urmă cu doar câteva zile, președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker a vizitat Bucureștiul. A fost o vizită politică importantă și într-un context, e adevărat, aniversar, la doar două zile după marcarea Zilei Europei, la 9 mai, marcarea Zilei victoriei împotriva fascismului și, în egală măsură, aniversarea proclamării independenței la 1877. Așa încât această declarație, făcând un exercițiu de imaginație, ar putea fi considerată ca fiind făcută și în prezența în plenul Parlamentului României a președintelui Comisiei Europene și este, de fapt, și o adresare către Domnia Sa, chiar de la distanță, conținând o serie de elemente pe care cu modestie aș vrea să le prezint ca posibile contribuții ale României la viitorul Europei. Acest lucru, în contextul deja al faimosului document pe care Juncker l-a prezentat la începutul lunii martie, cu cele cinci ipoteze de lucru pentru viitorul Uniunii Europene, astfel încât contribuția României la această dezbatere în Uniunea Europeană apare ca fiind extrem de necesară în acest moment.

## Doar câteva idei.

În primul rând, România a fost și rămâne un ferm susținător al proiectului european și al valorilor sale fundamentale, într-o perioadă plină de provocări, de ordin politic, economic, social, de securitate, inclusiv într-o regiune în care țara noastră este un reper esențial de stabilitate, un model în materia protecției minorităților naționale și un contribuitor important la securitatea regională și, respectiv, internațională.

Pentru a vorbi însă despre viitor, este bine să afirmăm foarte clar că este necesar să ne cunoaștem și să cunoaștem trecutul. Și în acest context este bine de știut că România a avut propriii precursori ai ideii europene, dacă ar fi să-i menționez doar pe Grigore Gafencu, ministrul afacerilor străine al României începând cu 1938, sau mai ales pe Nicolae Titulescu, și el ministru al afacerilor străine și de două ori președinte al Ligii Națiunilor la Geneva. Acesta din urmă, în cele 22 de discursuri-pledoarii pentru pace, argumenta la acel moment în favoarea progresului ideii de pace pentru Europa, enunța ideile fundamentale pentru păstrarea păcii și construirea unui nou sistem internațional și european, bazat pe legalitate și cooperare, vorbea despre solidaritatea națiunilor europene, despre cooperare economică și libera circulație a mărfurilor și persoanelor. Două decenii și jumătate mai târziu, exact aceste idei au pus bazele comunităților europene.

Așa încât va fi ușor de înțeles, inclusiv pentru cei de la Comisia Europeană de la Bruxelles, pentru președintele Juncker, care, spuneam, lansase cinci ipoteze de lucru, de ce pentru România de astăzi, membru al Uniunii Europene, Consiliului Europei și NATO, într-o atitudine firească de continuitate peste timp a poziției statului român, ideea de o Europă unită care să răspundă intereselor și preocupărilor tuturor statelor membre și tuturor cetățenilor europeni, fără diviziuni și fragmentări și fără riscul unei ierarhizări artificiale între statele membre sau între grupări sau cercuri de state membre, în detrimentul ideii de solidaritate și coeziune europeană, rămâne reperul fundamental al poziționării țării noastre.