Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege, Stimați colegi,

Astăzi aș dori să prezint declarația politică „Republica Moldova – perioadă dificilă”.

Aș dori, în primul rând, să salut votul unanim acordat de cei 138 de senatori ai României, reprezentând toate grupurile politice, prezenți la ședința Senatului din 19 octombrie 2015, în prezența prim-ministrului României, pentru ratificarea Acordului privind asistența financiară rambursabilă dintre România și Republica Moldova, un acord absolut necesar

pentru Republica Moldova, într-un moment politic, economic și social dificil, generat, între altele, de impactul economic provocat de sancțiunile impuse anterior de Federația Rusă, dar și de gestiunea deficitară a sistemului bancar, care a permis „evaporarea” a circa un miliard de dolari din conturile unor bănci importante de la Chișinău.

Acest acord va permite acordarea de către România a unui împrumut de 150 de milioane de euro în trei tranșe, pe o perioadă de cinci ani și în condiții foarte avantajoase, pentru finanțarea deficitului bugetar din Republica Moldova, estimat la aproximativ 3,8% din produsul intern brut, destinat, de fapt, asigurării stabilității țării și unui Guvern proeuropean, care are datoria de a continua direcția politică asumată, de a continua apropierea de Uniunea Europeană, deci și de România, de a face reformele politice, democratice și economice necesare pe model european, pentru o viață prosperă și liberă a cetățenilor săi.

Era nevoie de acest gest din partea Guvernului României și a clasei politice de la București, într-un moment de cumpănă, o perioadă frământată pentru Guvernul moldovean de coaliție, din rațiuni politice, judiciare, economice sau din cauza mișcărilor de stradă. Tocmai de aceea, acest gest al României, pe care alți actori internaționali europeni nu l-au făcut, era singurul răspuns posibil.

Menționam într-o declarație politică, prezentată în plenul Senatului la data de 17 iunie 2015, cu titlul „Republica Moldova, încotro?”, că la 28 iunie anul curent comemoram 75 de ani de la cel de-al doilea ultimatum sovietic adresat României, la 28 iunie 1940, o pagină dureroasă în istoria românilor, ultimatum care decurgea direct din art. 3 al Protocolului adițional secret la rușinosul Pact RibbentropMolotov și care a determinat cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord. Și mai spuneam în acea declarație că România și românii nu au uitat și nu au dreptul să uite acea pagină neagră a istoriei naționale și, în consecință, au o deplină justificare morală și istorică să vegheze la destinul Republicii Moldova și al fraților de peste Prut, un destin pe care-l dorim european și românesc, în egală măsură, ceea ce și facem, prin reacția de sprijin consistent și rapid pe care premierul și Guvernul României, Parlamentul și, sunt convins, Președinția, prin promulgarea rapidă a legii de ratificare, au realizat-o, practic, în decurs de câteva săptămâni.