Ion Ganea

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Ca în fiecare primăvară, mai normală sau nu – în ultimii ani s-au întâmplat o mulțime de anomalii și abateri de la așa-zisele reguli ale climei continentale care caracterizează teritoriul României –, se întâmplă în fiecare an fenomenul cu care ne confruntăm mereu: inundații de primăvară.

În mod obișnuit, debitele maxime pe Dunăre se produc în perioada de primăvară–vară, vârfurile producându-se mai frecvent în lunile aprilie–mai. Există însă și unele excepții,

când vârfurile undelor de viitură se produc fie în lunile decembrie–ianuarie, fie către sfârșitul verii, în lunile august–septembrie. Experții de la Apele Române spun că, în istoria recentă, pe teritoriul României Dunărea a produs trei mari inundații. Cele mai semnificative evenimente hidrologice au avut loc în ianuarie 1998, martie 2006, iunie 2010. Cele mai mari pagube s-au produs în timpul inundațiilor din 2006, valoarea acestora ridicându-se, din calculele autorităților, la circa 340 de milioane de euro.

Cea mai recentă inundație semnificativă la nivelul Dunării a fost cea din vara anului 2010, când suprafața afectată a fost de circa 35 de kilometri pătrați. Inundația din 2010 a avut efecte nefaste în Delta Dunării, inundarea controlată a incintei Sireasa, de circa 6.000 de hectare, fiind considerată singura soluție la acea dată pentru protejarea localităților Ceatalchioi, Plauru și Sălceni, din județul Tulcea, și puțin a lipsit ca o soluție similară să nu fie aplicată și incintei agricole I.C. Brătianu, din zona de nord a județului, pentru protejarea părții mai joase a municipiului Galați, aflat în mare pericol de inundare.

În perioada care a urmat după inundațiile din 2010 au fost depuse eforturi considerabile pentru recuperarea terenurilor inundate și reutilizarea acestora, deși este foarte evident că eficiența reutilizării acestor terenuri este greu de estimat. De altfel, în perioada care a urmat inundației, ARBDD – Rezervația Biosferei „Delta Dunării” a propus ca soluție trecerea incintei în regim de renaturare, care ar transforma incinta într-o zonă tampon pentru vârfurile de viitură și ar favoriza dezvoltarea unor habitate naturale de tip mozaic, cu productivitate naturală ridicată, favorizând dezvoltarea unor activități economice diferite, în folosul nemijlocit al populației locale, precum pescuit, agricultură, creșterea animalelor, turism.

Având în vedere faptul că inundarea controlată a incintei Sireasa s-a făcut de către autorități, după trecerea perioadei de inundații s-a impus refacerea incintei agricole Sireasa, la solicitarea concesionarului, care a cerut consiliului județean și o despăgubire foarte mare, de circa 70 de milioane de euro, sumă ce ar fi reprezentat pierderile înregistrate de societate în urma inundării controlate a incintelor agricole din această zonă a Deltei.

Pe de altă parte, guvernatorul din acea perioadă al Rezervației Biosferei „Delta Dunării” a declarat la vremea respectivă că reconstrucția ecologică a incintei agricole Sireasa era singura soluție posibilă, mai ales că rezervația avea și are și în prezent un studiu de soluție pentru această variantă. Din păcate, Consiliul Județean Tulcea s-a opus, argumentând că refacerea zonei pentru agricultură ar aduce mai mulți bani la buget.