Korodi Attila

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Chiar momentul în care am adoptat Codul silvic a fost un moment important pentru Legislativul din România, dar, după momentul respectiv, am ajuns în faza în care ceea ce a gândit Legislativul ca oportun pentru a contracara tăierile ilegale, activitatea ilegală în zona silvică să fie și implementat. Și, aici, avem probleme majore.

Sunt câteva elemente care au fost introduse în Codul silvic care ar trebui să ne asigure, la ora actuală, o diminuare majoră a activităților ilegale. În primul rând, digitalizarea. Digitalizarea, la ora actuală, pe tot ce înseamnă transportul masei lemnoase, este făcută, este dezvoltată, dar acest lucru nu are cum să fie eficient implementat, dacă Ministerul de Interne nu-și asumă responsabilitatea de a verifica permanent aceste transporturi de lemne. Pentru că nu-și asumă. Și asta este o poveste deja de doi ani de zile.

Ministerul de Interne are responsabilitatea cea mai importantă în a verifica masa lemnoasă care este transportată pe drumuri publice, pentru că toți care lucrează în Ministerul de Interne au acces digitalizat la baza de date, în timp real.

Al doilea lucru foarte important. O presiune mare pe pădurile din România a fost creată de companiile mari, monopoluri, oligopoluri, care au reușit, prin cererea de lemne creată în România, să împingă pe foarte mulți către activități ilegale, numai de dragul de a transporta lemne către aceste capacități.

La ora actuală, încă nu suntem destul de curajoși să verificăm condițiile care sunt date în Codul silvic cu privire la capacitatea maximă pe care poate să o prelucreze o companie în România de lemn, dintr-un sortiment, colectat într-un an.

Și al treilea lucru. Vorbim de bușteni. Da, au fost discuții foarte mari – cum putem să contracarăm exportul de masă lemnoasă care nu este prelucrată. Și, având acorduri comerciale între Uniunea Europeană și piețe mari care preiau masă lemnoasă, a interzice pur și simplu ne ducea într-o decizie de infringement din partea Uniunii Europene.

De aceea, în Codul silvic a fost definit un alt instrument foarte bun, ca exportul de lemn să poată să-l facă, într-un anumit procentaj, numai companiile care prelucrează lemn în România. Adică, dacă se creează un profit în plus, automat să meargă către acea companie care și produce, are producție, are unde să retehnologizeze, are unde să introducă în circuit acei bani care vin, și nu către firme de apartament. La ora actuală, lucrul acesta încă nu este verificat.

Și rugămintea pe care o înaintez către Parlament și către colegii care sunt implicați în aceste dezbateri ar fi că este important să vină Guvernul și să clarifice dacă aceste

articole, instrumente legale sunt destule sau mai sunt necesare clarificări, îmbunătățiri, în spiritul pe care Parlamentul l-a definit în adoptarea Codului silvic. Pentru că așa putem noi să ajutăm.