Nicolae Robu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Decizia Guvernului Boc 5 de adoptare a Legii educației prin asumare răspunderii este una dintre cele mai iresponsabile acte ale acestei puteri incompetente și corupte.

Ne reamintim că privitor la această modalitate de legiferare Curtea Constituțională a afirmat, în toamna lui 2009, citez: „Ocolirea procedurii de reexaminare și dezbatere a proiectului de lege atât în cadrul comisiilor de specialitate, cât și în plenul fiecărei Camere a Parlamentului, potrivit competențelor stabilite de art. 75 din Constituție, și recurgerea la angajarea răspunderii (...) nu-și găsesc o motivare (...). În concluzie (...), angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum și în orice condiții, deoarece această modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept, o excepție.”

Proiectul Legii educației depus de Guvern la Parlament este de o superficialitate uimitoare și cuprinde prevederi de-a dreptul periculoase pentru sistemul românesc de învățământ.

Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților nu l-a putut corecta, pentru că a fost obligată la o abordare pur politică. Scorul de 16 la 15, reprezentând raportul de forțe dintre putere și opoziție în această comisie, cu care au fost adoptate mai toate articolele, este relevant în acest sens, iar Camera Deputaților, în plenul său, a fost preocupată doar de celeritate, majoritatea constituită în cadrul ei funcționând, după cum se cunoaște, într-o totală supunere față de Executiv, în disprețul celor mai elementare norme ale statului de drept.

În aceste condiții, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Senatului, formată în totalitate din oameni din învățământ – foști și/sau actuali directori, inspectori școlari generali, prorectori, rectori, miniștri –, s-a angajat la o muncă asiduă, dusă cu înaltă responsabilitate, extinsă la 10–12 ore pe zi, inclusiv pe parcursul unei săptămâni din vacanța parlamentară, muncă menită să dea țării o lege a educației așa cum îi este necesară. Este grăitor faptul că secțiunea din lege referitoare la învățământul preuniversitar a fost adoptată, după extrem de serioase dezbateri, în consens și cu multe amendamente de substanță, iar atitudinea membrilor comisiei a fost una care ar fi făcut, pentru un observator neinformat politic, imposibilă catalogarea lor în reprezentanți ai puterii sau ai opoziției.

Guvernul Boc 5 nu dorește însă o lege a educației care să asigure stabilitate și predictibilitate sistemului, pe care să-l reașeze, astfel încât acesta să răspundă nevoilor reale de educație ale societății românești, imediate și de perspectivă. El se mulțumește ca, pe termen scurt, să-și poată promova în sistem cât mai ușor clientela politică și să-și țină aproape UDMR-ul și celelalte minorități.

Dar ce are, în fond, rău noua lege? Iată, extrem de scurt: