Alexandru Cordoș

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „De ce este necesară reindustrializarea României”.

Auzim tot mai des, de câtva timp, opinii conform cărora România ar trebui să declanșeze cât mai curând un proces de reindustrializare, considerat a fi una dintre cele mai importante căi de dezvoltare și modernizare nu numai a economiei, ci și a societății românești.

Gravitatea situației noastre economice apare în momentul în care constatăm că în anii de guvernare PDL nu s-a realizat un proiect național de organizare a resurselor, care să fi condus la reindustrializare. Modul guvernamental permanent de organizare a resurselor a fost în așa fel construit, încât a condus numai la dezintegrarea industrială, nu la reindustrializarea sa.

În aceeași măsură, au lipsit orice intervenții strategice sau politici de stimulare fiscală. Intervențiile strategice pentru industria străină erau cele de a le da energie sau locații ieftine, gratuite. România ultimilor ani a devenit o țară, practic, neguvernată economic, care evoluează economic de la sine, fără direcție și ritm fizic, în lipsa oricărui program național de dezvoltare pe termen mediu, scurt sau lung.

Corupția endemică și sărăcia bugetară au limitat și mai mult accesul capitalului străin. După apariția crizei economice mondiale, capitalul străin nu s-a mai alocat în România, iar fenomenul dezindustrializării în domenii energofage, precum chimia, siderurgia, a luat o amploare crescândă. Odată cu criza, în anul 2009, Guvernul PDL s-a trezit fără niciun program de dezvoltare în desfășurare multianuală, pe diverse teme, care să fi asigurat crearea de noi locuri de muncă și întreprinderi în locul celor pierdute din cauza crizei.

Actualmente, România parcurge o perioadă de economie pasivă, caracterizată prin dependența cvasitotală de infuzie de capital și de decizia economică străină, în contextul lipsei cvasitotale a capitalului și inițiativei antreprenoriale autohtone. Incapabilă să-și acopere din surse interne cele mai elementare obligații bugetare, acceptând fără reacții și propuneri alternative proprii orice directivă sau politică europeană, țara noastră este în postura de a nu reuși să-și valorifice în interes propriu resursele naturale și umane, neavând, din cauza unei dependențe periculos de mari, nicio posibilitate de a se proteja de efectul de contaminare propagat de recesiunea piețelor occidentale.

Totuși, în actuala stare a economiei și societății românești, proiectată pe fundalul evoluției rapide și imprevizibile a cadrului internațional, reindustrializarea României apare, după părerea mea, ca fiind mai mult decât o cale de dezvoltare și creștere economică. Reindustrializarea României este, desigur, necesară pentru a valorifica potențialul de producție și de spirit antreprenorial, dar mai ales pentru a schimba radical modelul de dezvoltare economică.