Ecaterina-Mariana Szőke

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este despre „Oțelul românesc și viitorul economiei naționale”.

Vorbim despre Liberty Galați, întrucât reprezintă o parte esențială a istoriei industriei românești. Platforma siderurgică de la Galați a fost, timp de decenii, unul dintre motoarele economiei naționale, un simbol al capacității României de a produce, de a exporta și de a susține dezvoltarea infrastructurii, construcțiilor și industriei navale.

La apogeu, combinatul a oferit zeci de mii de locuri de muncă directe și indirecte, a format generații de specialiști și a asigurat prosperitate nu doar municipiului Galați, ci întregii regiuni din sud-estul țării. Orașul, județul și comunitățile din jur s-au dezvoltat în jurul acestei platforme industriale, care a însemnat stabilitate economică, venituri pentru bugetele locale și șanse reale pentru familii întregi.

Astăzi însă asistăm la un moment de răscruce. Scoaterea la vânzare a activelor Liberty Galați, în valoare de sute de milioane de euro, ridică o întrebare fundamentală: vrem să salvăm și să modernizăm industria siderurgică românească sau acceptăm, tacit, un nou episod de dezindustrializare?* Mii de angajați sunt în șomaj, salariile întârzie, iar incertitudinea planează asupra unui oraș care a trăit din industrie.

Pericolul dezindustrializării nu înseamnă doar pierderea unor active. Înseamnă pierderea competențelor, a lanțurilor de producție, a capacității de a susține marile proiecte de infrastructură și, în cele din urmă, pierderea prosperității din zonă.

România are nevoie de o strategie industrială clară, coerentă și curajoasă. Avem potențial, avem forță de muncă calificată, avem o poziție strategică.