Radu Mihai Mihail

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Mândrie și naționalism”.

Ieri, în plenul Senatului a fost respinsă inițiativa UDMR de a institui 15 martie ca sărbătoare oficială a comunității maghiare din România.

A avea o comunitate etnică minoritară mândră poate fi o bogăție pentru orice stat. Comunitățile de români, mai mari sau mai mici, din Spania, din Italia sau din Ucraina au nevoie să fie vizibile, să fie înțelese, să fie respectate de majoritățile din țările în care trăiesc și muncesc, au nevoie să fie mândre.

Atât România, cât și statele respective trebuie să depună eforturi în a le ajuta: cu bunăstare, cu servicii administrative de calitate și cu momente rezervate regăsirii identității proprii.

Și reciproca este valabilă: avem nevoie de concetățeni de origine maghiară mândri. Ce facem pentru asta? Sunt guvernanții suficient de preocupați ca dezvoltarea socioeconomică în Harghita și Covasna să fie mulțumitoare? Poate că nu suficient, mai ales în contextul în care nu se preocupă de dezvoltarea socioeconomică a României în general.

În ceea ce privește păstrarea identității, un sprijin eficient este complicat de aplicat astăzi, din cauza suspiciunilor, a neînțelegerii, a exploatării politice a unui astfel de subiect cum ar fi 15 martie. Unele luări de cuvânt de ieri din Senat sunt o dovadă tristă de naționalism agresiv și neproductiv.

Avem nevoie de mult mai mult. Avem nevoie de mult mai mult dialog, de mai multă informare reciprocă, și nu la nivel politic, ci la nivelul comunităților și la nivelul oamenilor. Putem, ca politicieni, să facilităm acest dialog, dar, din păcate, este nevoie de timp pentru aceasta.

Dar direcția în care mergem este clară: respect reciproc și bunăstare comună, într-o Românie a statului de drept performantă. Ceea ce guvernanții de astăzi nu sunt gata să ofere nici minorității maghiare, nici majorității din țară și nici românilor din alte state.

Vă mulțumesc.