Marian Crușoveanu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

În urmă cu două zile am sărbătorit Ziua Dobrogei, marcându-se 144 de ani de la momentul în care teritoriul aflat între Dunăre și mare a revenit, în 1878, la patria-mamă, astfel că statul român căpăta o importanță geopolitică și geostrategică regională.

Din acel moment și până astăzi, Dobrogea a căpătat o identitate proprie, în care cultura, tradiția, respectul și prietenia au devenit valori de relaționare între diferite grupuri etnice. Odată ce data de 14 noiembrie a fost consemnată prin lege drept zi de sărbătoare națională, am văzut o creștere exponențială de evenimente care aduc în prim-plan istoria, tradiția și patrimoniul acestei zone.

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, de la tribuna Parlamentului, m-am gândit să aduc în prim-plan câteva cugetări din folclorul turco-tătar, acea cultură populară care, prin exercițiu, a fost transmisă cu înțelepciune de la o generație la alta. Dacă e ceva ce a devenit emblematic la noi în Dobrogea, acela este respectul care există în modul de relaționare dintre oameni, dintre etnii*.

De altfel, în ultimii ani, Parlamentul României, dar în special această tribună, a fost transformat adesea într-un ring de box. De aceea, câteva cugetări consider că sunt binevenite, căci această instituție este inima democrației României, iar respectul față de om ar trebui să fie sacru.

Vă rog să ascultați cugetările, care seamănă cu cele din folclorul românesc:

- „cine se scoală cu furie se așază cu pagubă”;

- „întâi gândește, apoi vorbește”;

- „dă-i lapte celui care nu-ți dă apă”;

- „a explica ignorantului este mai greu decât a pune

- cămila să sară un șanț”;

- „sângele nu se spală cu sânge, ci cu apă”;