Șerban Nicolae

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

În principiu, ceea ce propun colegii noștri este corect. Din nefericire, s-a optat până acum între două variante extreme: fie se interzice tot, cu anumite excepții, fie se interzice tot, fără excepții.

Din punctul meu de vedere, punctul colegilor noștri ar putea fi soluționat, dacă ar veni cu altă variantă, de mijloc, în sensul să indicăm ce anume se permite ca act de publicitate în școli. Și anume: tot ce ține de activitatea didactică, de activitatea curriculară școlară și extrașcolară, tot ce ține de spectacole specifice vârstei, indicând cu precizie ce anume se poate face într-un cadru școlar. Altminteri, am putea cădea în extreme. Pot să pun pe o clădire școlară o firmă luminoasă a unei companii, pur comercial, nu aduce atingere raporturilor dintre părinți și copii, nu aduce atingere raporturilor dintre școlari, nu aduce atingere nici raporturilor dintre copii și cadrele didactice, dar are un scop comercial pe o unitate de învățământ, dacă nu se interzice în mod expres, iar pe de altă parte, ajungem în extrema cealaltă, amintită și de colega mea, încât să interzicem și publicitatea legată de activități culturale, de spectacole, de promovarea unor cursuri și a unor manuale pentru copii, de asemenea, promovarea unor tabere școlare cu scop educativ și așa mai departe.

De aceea, eu unul rămân la varianta că propunerea nu este cea care a găsit soluția ideală, dar poate că trebuie menținută ideea de a interzice activități de tip comercial în spațiul școlar.

Mulțumesc.