Nicolae Miroslav Petrețchi

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Peste o zi, la 5 octombrie, suntem chemați să celebrăm Ziua mondială a educației. Cinstit vorbind, ne-am obișnuit, ne-am prea obișnuit cu zilele declarate mondiale pentru tot felul de preocupări. Ar fi scandalos să nu existe ocazii de remarcat valorile maxime pentru existența omenirii civilizate, cum ar fi sănătatea, dreptatea, libertatea și, bineînțeles, educația. Dar niciodată sintagma, ca atare, nu s-a arătat atât de potrivită. Niciodată alăturarea cuvintelor „mondial” și „educație” nu a părut atât de inspirată.

Da, educația, activitate focalizată pe individ și asigurată de comunitatea din care face parte, are cu adevărat și o dimensiune mondială, nu numai ca deziderat al întregii umanități, nu numai ca o condiție a progresului general. Educația se dovedește a fi mondială și prin conexiunile ei cu frățietatea popoarelor, cu buna vecinătate, cu politica internă și externă, cu pacea.

Exact în aceste zile urmărim cu îngândurare o anumită răcire a relațiilor cu o țară vecină, prietenă, aliată și parteneră în parcursul comun în orientările internaționale. Tema? Educația.

În calitate de cetățean român de etnie ucraineană nu pot fi decât întristat de aceste asperități. Noi, membrii comunității etnice a ucrainenilor din România, suntem cei mai nefericiți din cauza acestor neînțelegeri dintre țara în care trăim și țara de origine. Mărirea tensiunilor ne-ar crea, în primul rând nouă, o situație dificilă.

Ca deputat ce reprezintă minoritatea ucrainenilor din România, am participat la diferite formule de negocieri în jurul situației create. Am făcut și voi continua să fac acest lucru, cu spirit civic și responsabilitate față de cei care m-au ales. Pronunțându-mă ferm pentru exercițiul dreptului la educație în limba maternă al românilor din Ucraina, apăr, totodată, și exercițiul dreptului la educație în limba maternă al ucrainenilor din România.

Mă simt deci în măsură să afirm: Ziua mondială a educației trebuie marcată nu numai prin alocuțiuni abstracte sau momente festive, ci și ca un prilej de analiză a modului în care se manifestă în anul respectiv dimensiunile, implicațiile și consecințele geopolitice, adică mondiale, ale educației.

Da, și de educație, ca o activitate, nu ca rezultat, depind buna înțelegere și conlucrarea între state, mai ales între cele vecine și aliate.

Fie ca, folosind Ziua mondială a educației, cei direct implicați în rezolvarea neînțelegerilor apărute să facă un efort suplimentar spre reintrarea în normalitate, pentru binele popoarelor român și ucrainean, pentru binele păcii!

Cu stimă, deputat Nicolae Miroslav Petrețchi.